Duhul sfânt s’a pogorât în chipul limbilor de foc pentru a-şi vădi astfel natura şi puterea. Focul curăţă şi mistue, focul Duhului Sfânt curăţă rugina păcatelor de pe sufletul omului. Focul luminează: razele de foc ale Duhului Sfânt înlătură întunerecul neştiinţei ce învălue întreg pământul şi face să se reverse ziua de lumină a credinţei. Focul încălzeşte: flăcările Duhului Sfânt topesc ghiaţa rece sub care stau încremenite sufletele oamenilor şi aprind pretutindenea focul dragostei de Dumnezeu şi oameni;

Pogorârea Duhului Sfânt.

       «Şi dacă s’a împlinit ziua Praznicului a cincizeci de zile, erau toţi Apostolii împreună adunaţi la un loc.Şi s’a făcut fără de veste din cer sunet, ca de o suflare de vifor ce vine repede,şi a umplut toată casa undeşedeau. Şi li s’au arătatlor limbi împărţite ca de foc, şi au şezut pe fiecare din ei Şi s’au umplut toţi de Duh Sfânt, şi auînceput a grăi întralte limbi precum le da lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici dintru tot neamul ce este sub ceruri. Şi făcându-se glasul acela, s’au adunat mulţimea şi s’a turburat, căci auzia fiecare pe din ei grăind în limba sa. Şi se spăimântau toţi şi se mirau zicând unul către altul: Au nu sunt aceştia ce grăesc toţi Galileni? Şi cum noi auzim fiecare în limba noastră întru carea ne-am născut grăind măririle lui Dumnezeu …» (Faptele Apostolilor 2, 1-8).
       «Fiţi cu duhul arzând,Domnului slujind, întru nădejde bucurându-vă, întrunăcaz răbdând, întru rugăciune stăruind…» (Romani12, 1, 12).
       «Că oricăţi cu Duhu lui Dumnezeu se poartă aceştia sunt fii lui Dumnezeu (Romani 8, 14).
       «Au nu ştiţi că sunteţi casa lui Dumnezeu şi Duhul lui Dumnezeu locueşte în voit» (I Corinteni 3, 16).
       «Cugetul trupului este moarte, iar cugetul Duhului viaţă şi pace» (Romani8, 6).
       «Prin Duhul Sfânt izvorăsc izvoarele darului, care adapă toată făptura spre rodirea de vieaţă». «Prin Duhul Sfânt este îndumnezeirea tuturor, bunăvoire,înţelegerea, pacea şi binecuvântarea» (din cântările bisericii). «Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iară Duhul curăţeniei,şi al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dărueşte-l mie slugii Tale».
      – Mare putere şi mare schimbare a adus apostolilor pogorârea Duhului Sfânt. Pescarii cei neinvăţaţi se umplură de înţelepciune şi curaj; înainte de pogorârea Duhului Sfânt erau slabi şi fricoşi. «Şedeau cu uşile încuiate de frica evreilor», ba apostolul Petru se lăpădase chiar numai de frica unei slujnice. Şi iată-i acum după pogorâre vestesc şi predică fără frică pe «Isus Nazarineanul» în faţa unui popor de mii de oameni. Sfântul Duh le-a dat apostolilor tăria, însufleţirea, înţelepciunea şi râvna cu cari au cucerit o lume întreagă, răbdând lipsuri, batjocuri, ocări, prigoniri şi moarte pentru Hristos.
       Creştinilor! Duhul care s’a pogorât peste apostoli se pogoară şi peste noi. Acest Duh ne întăreşte, ne încălzeşte, ne luminează şi pe noi. Duhul Sfânt s’a arătat în chip de foc căci «precum focul cel pământesc preface lutul cel moale în vas vârtos, aşa şi focul Sfântului Duh, când cuprinde un suflet, îl face mai tare decât felul, aşa că păcatul nu-l mai poate strica» (Ioan gură de aur). Duhul Sfânt este şi lumină «pentru că omul pătat cu întunecimea păcatului prin darul Sfântului Duh se face mai luminat şi mai strălucit decât soarele» (Ioan gură de aur). Duhul sfânteste Dumnezeu de o fiinţă şi de o putere cu Tatăl şi cu Fiul, aşa precum zice cântarea bisericii noastre: «Duhul Sfânt este lumină şi de lumină dătător, vieaţă şi de vieaţă dătător, Dumnezeu şi îndumnezeitor, foc care purcede din foc. Izvor viu şi înţelegător, Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii: bun, drept, stăpânitor, curăţitor de păcate» (Hvalita praznicului).
       Am zis că acest Duh se pogoară şi peste noi ca oarecând peste apostoli. Să luăm aminte: trebue să ştim cum să-l primim, adică cum să ne purtăm ca să-l primim. Să luăm pildă de la apostoli care se retrăseseră din vârtejul lumii şi al păcatelor şi aşteptau coborârea Duhului «cu un cuget în rugăciune şi în cerere» (Faptele Apostolilor 1, 14). Retragerea din păcate, rugăciunea, curăţenia şi aşteptarea sufletească, iată purtările cele bune peste cari se pogoară darul Sfântului Duh. Şi încă ceva: darul Duhului sfânt trebue să ne schimbe şi pe noi aşa precum a schimbat şi pe apostoli. Darul Duhului trebue să aprindă şi în noi o însufleţire, o căldură, o râvnă statornică pentru Hristos. Focul Duhului sfânt trebue să aprindă şi să ardă neîncetat spinii şi pădurea păcatelor din ogorul sufletului nostru.
       Ascultaţi cum ne invaţă despre aceasta apostolul Pavel.
       «Iar voi, – zice apostolul, – nu sunteţi în trup, ci în Duh că Duhul lui Dumnezeu locueşte în voi»… «Iar de locueşte întru voi Duhul, trupul dar este mort pentru păcat». «Drept aceea fraţilor, să vieţuim Duhului, că de veţi vieţui după trup (adecă după patimile noastre veţi muri; iar de veţi omorâ cu Duhul faptele trupului, (patimile) veţi fi vii.» (Romani 8, 4—14).
       Iată vedeţi, apostolul Pavel ne spune şi ne învaţă aplcat că darul şi focul Duhului Sfânt trebue să ne curăţe de păcatele noastre. Darul Duhului şi primirea Duhului înseamnă că trebue să purtăm luptă neîncetată cu patimile şi păcatele noastre ca să le biruim şi să le scoatem din vieaţa noastră.
       «Litera omoară iară Duhul face viu» zice ap. Pavel (II Corint. 3, 6) şi unde patimile şi păcatele stăpânesc pe om acolo — chiar dacă se fac toate rugăciunile şi se ţin toate posturile — este numai «litera», dar nu «duhul» care îl face «viu» pe om, adecă gata de luptă şi de jertfă pentru Hristos şi sufletul său.
       Creştinilor! Biblia ne spune că prorocul Ilie — când s’a suit la munte să descopere pe preoţii cei mincinoşi a lui Val — a făcut mai întâi locul de jertfă, a pus jertfa pe ei, a turnat de 3 ori apă şi apoi s’a rugat pentru focul din cer, care s’a pogorât îndată şi a aprins jertfa.
       Ridicaţi şi voi în inima voastră loc de jertfă, junghiaţi pentru această «jertfă de ardere» patimile şi păcatele voastre, stropiţile cu apa lacrimilor părerii de rău şi apoi nu vă îndoiţi: focul duhului sfântse va pogorî peste voi şi se va sălăşlui în sufletele noastre.

I. Tâlcuitor.
Articol din «Lumina Satelor» 1922 Nr.21 pag.3