Numai El întinde cerurile, și umblă pe înălțimile mării. Iov. c.9, v.8.

Dreptatea şi Strâmbătatea

— o poveste ce se şi întâmplă câte odată. —

Venia odală Dreptatea de unde o fi venit, alungată de bună seamă, şi oropsită, flămândă şi năcăjită de amarul ei sărmana!
În drumul ei dă peste Strâmbâtate, greoaie de saţ şi îngâmfare, fudulă şi trufaşă, ca una ce hălăduia bne de tot.
— Bun întâlnit, cucoană, zise Sirâmbătatea semeaţă.
— Bun găsit, Strâmbătateo, zise Dreptatea amărâtă.
— Da de unde vii aşa de amărâtă, prăpădită şi zirenţăroasă? Ori poate n’ai mâncat astăzi?
— De unde vin? De unde mă gonesc toţi oamenii, şi adevărat ziseşi că nici n’am mâncat az!
— Aşa-ţi trebue că nu ştii să trăieşti în lume! Hai cu mine să te învăţ a trăi bine, — zise Strâmbătatea.
Merg împreună Ia o crâjmă să ospăteze. Dreptatea zise:
— Eu nu intru, că n’am bani.
— Par’că eu am zise, Strâmbătatea, dar hai să mâncăm, ba să ne scoatem şi bani de cheltuială.
Intrară înlăuntru, şi începu a cere Strâmbătatea mâncare şi băutură la un băiat din crâjmă.
Dreptatea mânca şi nu prea, muncindu-o gândul cum are să iasă din încurcătură.
Pe urmă Strâmbătatea ceru socoteala la băiat. Băitul repede o făcu şi aşteaptă plata. Strâmbătatea mai ceru ceva băutură, şi, când băiatul o aduse, Strâmbătatea îi zise:
— Restul, băiete, uitaşi să mi-l aduci.
— Ce rest, cucoană?
— Cum, ce rest? Nu-ţi dădui un galben când mi ai făcut socoteala? Ce, ai uitat?
— Mie? zise băiatul uimit. Aveţi greşală, cucoană, poate aţi dat altui bâiat; mie, nu mi-aţi dat nimic.
— Cum aşa, zise Strâmbătatea, vrei să mă furi? şi furioasă strigă pe stăpân:
— Uite, domnule, istorie frumoasă!
Viu în crâjmă la d-ta, mănânc, beau, plătesc un galben şi cer restul; băiatul d-tale mă trimete la alt băiat. Ce fel de treabă-i asta? Crâjmă cinstită-i asta, sau ce?
— Vai de mine, cuconiţi, nu se poate una ca asta! S’a făcut greșală! — zise stăpânul şi japl două palme băiatului înlemnit,
şi numără el Strâmbătăţii restul, — zicându-i băiatului:
— O să ţi-i scad din socoteală, tâlharule…
Iar băiatul îşi făcu cruce, zicând amărât
— Doamne, Dreptate unde eşti, să vezi şi să auzi cele ce se întâmplă aici!
La care întrebare Dreptatea i-a răspuns în gând, înlemnită şi ea de cele ce văzuse:
— Aicea sunt, măi băiete, dar ce să-ţi fac dacă văd şi aud, câtă vreme şi eu am mâncat şi am băuţi
Articol din Lumina Satelor 1923 Nr.13 pag.5