Evanghelia de Duminecă : Nu, arunca vina păcatelor tale asupra satanei.
«În vremea aceea trecând Isus în laturea Gherghesenilor, l-au întâmpinat pe dânsul doi îndrăciţi ieşind din mormânturi, foarte cumpliţi, cât nu putea nimenea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au strigat grăind: ce este nouă şi ţie, Isuse, Fiiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne munceşti pe noi? Şi era departe de dânşii o turmă mare de porci, păscând. Iar dracii îl rugau pe el zicând: de ce ne goneşti pe noi, dă-ne voie să ne ducem la turma cea de porci. Şi au zis lor: mergeţi Iar ei ieşind, au mers în turma cea de porci, şi îndată el a sărit toată turma de porci de pe ţărmuri în mare, şi s’a înecat în apă. Iar păstorii au fugit, şi intrând în cetate, au spus de toate, şi cele de cel îndrăciţi. Şi iată toată cetatea a ieşit întru întâmpinarea lui Isus, şi văzându-l pe dânsul, l-au rugat ca să treacă din hotarele lor. Şi intrând în corabie au trecut în cetatea sa».(Mateiu cap 8, vers. 28—34.)
Demoni (diavoli) sunt „şi azi şi ei caută neîncetat să atragă pe oameni în ispită şi să-i amăgească spre lucruri rele. «Fiţi deştepţi şi priveghiaţi – zice apostolul Petru pentu că potrivnicul nostru, diaolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită» (I.Petru 5, 7). Dar acest diavol n’are putere să-l silească pe om la păcat, Dumnezeu i-a dat omului voinţă şi înţelegere şi aşa omul păcătuieşte şi se apropie de satana cu voința lui. Ochi, spre pildă i s’au dat omului să vadă înţeleapta orântuire a lui Dumnezeu şi văzându-o, să-l preamărească, dar de multe ori oameni îşi lasă ochi să se facă slugile diavoului. Limba i s’a dat omului ca să laude pe Dumnezeu, iar mulţi de multe ori prin sudalme, înjurături şi minciuni o fac slujnica diavolului. Manile s’au dat omului să lucre cu ele şi să le împreune însemn de rugăciune, dar de câte ori omul le întinde cu lăcomie să răpească, să fure şi să lovească, le pune în slujba satanei. Picioarele s’au dat omului să meargă cu ele pe calea lui Hristos, dar de câte ori omul le lasă să plece pe alte căi rele — picioarele lui se fac poşta satanei.
Diavolul n’are putere să se apropie de noi, ci noi ne apropiem de el cu purtările noastre. Un câne legat înlanţ este satana şi numai pe cel care se apropie de el îl poate muşca. Bine a zis sf. Ioan Gură de Aur că «bunul Dumnezeu a închis pe diavol ca pe un hoţ şi tâlhar în loc pustiu şi neumblat» şi dacă totuşi isprăvile lui le vedem printre noi, pricina este aceeacâ «noi umblăm prin locurile de şedere ale divolului, prin pustiurile păcatelor şi ispitelor».
Diavolul nu numai că nu ne poate sili săl păcătuim, ci dimpotrivă «ne poate fi chiar folositor», zice sfântul Ioan Gură de Aur. Diavolul ne foloseşte, când noi ne temem de turbarea lui şi de pândirile lui cele deapururea. Când satana ne înfricoşază ne lipim mai tare de Dumnezeu, aşa precum copilul când îl sperie cineva, aleargă în braţele mamei sale şi se ţine strâns de hainele ei.
Aşa dar, iubite cititorule, să nu zici că satana poartă vina păcatelor tale, căci el nici te poate sili să păcătuieşti, nici se poate atinge de sufletul tău. Să fugim de păcate, de patimi şi de ispite, căci în ele şade şi locuieşte satana. Evanghelia ne mai spune că după ce a făcut Isus minunea, Gadarenii l-au rugat să iasă din hotarele lor. O nebunilor Gadareni! Hristos venise la voi să vă scape de diavoli şi voi îl rugaţi să iasă numai decât din hotarele voastre. Dar să luăm aminte, că şi noi, de foarte multe ori suntem în chipul şi asemănarea acestor Gadareni nebuni. Prin păcatele şi fărădelegile noastre şi noi îl alungăm pe Hristos din hotarele vieţii noastre pentru că Hristos locuieşte numai acolo unde este dragoste, iubire şi purtări bune. De câteoi stăruim în păcate şi fărădelegi, de atâtea ori şi noi închipul Gadareni lor îl poftim pe Hristos să iasă din hotarele noastre sufleteşti. Creştine! cercetează-te, sileşte-te, luptă-te neîncetat să-l ai pe Hristos în hotarele vieţii tale şi atunci satana nu se va putea apropia de tine.
Tâlcuitorul
Articol din «Lumina Satelor» 1925 Nr.29 pag.3
