Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Facere c.2, v. 22.
Din viaţa albinelor.
Ce pilde minunate putem afla în coşniţa albinelor. Am amintit în numărul 24 pe cea cu matca. Albinele nu sufere decât o singură matcă, o singură regină, în vreme ce creştinii îşi închipne că pot slugi la doi domni.
O altă pildă. Matca nu iese din stup niciodată singură, iese numai însoţită de albine. Aşa e şi dragostea creştină. Ea atrage după sine toate celelalte virtuţi (I Corinteni cap 13). De aceea zicea Isus că porunca cea mai mare este iubirea, în ea se cuprinde toată legea şi toţi prorocii (Mat. 22,40).
Dar albinele ne pot fi de învăţătură şă în altă privinţă stuparii poartă o mare grijă să n’apuce între albine năravul hoţiei. Când albinele s’apucă de hoţit, stupul se prăpădeşte. Albinele îşi perd dragostea de lucru şi pe urmă se prăpădesc. Stupi întregi se prăpădesc când apucă între ei hoţia.
Toţi cei ce cred că pot merge înainte cu hoţia, să poftească a se uita în stupul albinelor apucate cu acest nărav. Nimica s’alege de hoţia albinelor, nimica s’alega şi de cel ce fură.
Articol din «Lumina Satelor» 1929 Nr.26 pag.6
