Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viată, şi omul s’a făcut astfel un suflet viu. Facere c. 2, v. 7.

Apostolul Pavel

 

       Tot la prăznuirea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel. Biserica îi cinsteşte ca pe mai marii celorlalţi apostoli, pentru că Petru i-a întrecut pe toţi cu bătrâneţa, iar Pavel cu învăţătura şi râvna.

       Pavel se numeşte şi «apostolul neamurilor» pentru că a avut chemarea să vestească evanghelia intre neamuri, adecă între păgâni. Pentru împlinirea chemării sale, Pavel a făcut patru călătorii prin diferite oraşe şi ţări. Învăţaţii de azi cercetând aceste călătorii au făcut socoteala că ele dau o lungime de 8 mii de kilometri şi lumea de azi stă uimită în faţa acestei apostolii, pe care ap. Pavel a făcut-o pe jos şi «printre primejdii de ape, de tâlhari, de păgâni… în foame şi în sete, în frig şi golătate» (ll Corint. 11, 26 27). În aceste călătorii Pavel a întemeiat biserici, a pus «preoţi» şi cu aceste biserici ţinea legătură sufletească prin scrisori, prin epistole pline de învăţături şi îndemnuri. Avem 14 astfel de epistole scrise de ap. Pavel (din ele se ceteşte apostolul). Pentru toate laturile acestei vieţi găsim în epistolele apostolului Pavelun sfat, un îndemn o pildă trăită de el.

       Nimenea dintre vieţuitorii pământului n’a înţeles pe Hristos atât de adânc şi n’a făcut pentru vestirea evangheliei atât de mult ca apostolul Pavel.

       Despre lăpădarea de sine Pavel învăţa: «Toate le socotesc pagubă şi gunoaie a fi, ca să-l dobândesc pe Hristos» (Filipeni 3, 8). «Iară eu prea cu dulceaţă voi cheltui şi mă voi cheltui şi pe mine pentru sufletele voastre» (ll Corint. 12, 15) …«toate pentru zidirea voastră Corintenilor» (ll Corint. 12, 19) …«vă am în inima mea» (Filipeni 1, 7) …«nu ale sale fiecare să căutaţi, ci şi ale altora» (Filipeni 2, 4).

      Despre iubire ap. Pavel zicea: «De-aş avea toată credinţa cât să mut şi munţii…şi de-aş da trupul meu să-l ardă şi dragoste nu am, nici un folos nu-mi ieste» (I Corint. 13, 3, 4). Şi ce pildă de dragoste ne-a dat şi lăsat Pavel: «Aşa iubindu-vă pe voi, binevoiam a vă da nu numai evanghelia, Ci şi sufletul meu» (I Tesalon. 2, 8) …Ca «o mamă ce-şi încălzeşte copii» «şi ca un tată ce-i povăţueşte» ne spune ap. Pavel că era între fii săi duhovniceşti (I Tesal. 2, 7, 11).

       Despre suferinţe ap. Pavel ne învaţă: «să suferiţi de vă robeşte cineva pe voi, de vă mănâncă, de vă ia cineva al vostru, de vă bate cineva»… (ll Corint, 11, 20) că şi eu «de la Iudei de cinci ori câte patruzeci fără una de lovituri am luat» (ll Corint, 11, 24). «Nici moartea nici viaţa, nici necazul, sau strâmtorarea, goana, foametea, golătatea, nevoia sau sabia să nu ne despartă pe noi de dragostea lui Hristos»…(Romani 8, 36,39). De vom alege această cale, vom avea darul şi ajutorul lui Hristos aşa cum ne spune Pavel că l-a avut: «am plăcere în necazuri, în nevoi, în goane, în strâmtorări pentru Hristos, căci când slăbesc,atunci sunt tare» (ll Corint. 12, 10) «toate le pot în Hristos care mă ajută» (Filipeni 4, 13).

       Despre muncă ap. Pavel învăţa: «Aceasta poruncim vouă că dacă nu voeşte cineva să lucreze, nici să mănânce» (ll Tesaionic 3, 10). «Nici în dar pâne n-am mâncat de la cineva, din osteneală şi nevoinţă noaptea şi ziua lucrând» (ll Tesal. 3, 8). Pavel era împletitor de coşăre şi corturi şi cu această muncă îşi câştiga traiul cel trecător.

      Apostolul Pavel învăţa că evanghelia lui Hristos trebue să-l schimbe pe om, să-l facă „om nou“ (Efeseni 4, 24), „făptură nouă“ (II Corint. 5, 17) care «s’a răstignit, şi a murit faţă de păcat şi nu mai slujeşte păcatului, ci viează şi vieţueşte lui Hristos».(Romani cap 6.). De aceea zicea Pavel: «Hristos este viaţa mea» „nu eu trăiesc, ci trăiește întru mine Hristos“ (Galateni 2, 20). Să luăm aminte! Aceste vorbe cuprind toată evanghelia şi toate învăţăturile lui Hristos. Când şi eu şi tu cetitorule, şi vecinul meu şi al tău, când toţi oamenii dintr’un sat, toţi oamenii din o ţară vom simţi că vieţueşte Hristos întru noi atunci suntem cu adevărat fii lui Dumnezeu şi atunci — numai atunci — se va pogorâ şi la noi pe pământ împărăţia lui Dumnezeu. În mijlocul vieţii şi frământărilor de azi să pogorâm între noi învăţăturile şi duhul acestui mare apostol! I. T.
Articol din «Lumina Satelor» 1923 Nr.26 pag.3