„Ava“ — adică: Tată, — Ţie toate lucrurile îţi sunt cu putinţă. Marcu c. 14, v. 36.
Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ Luca c. 23, v. 34.

Demis din slujbă pentrucă… se ocupa cu cele sufleteşti.

       Oastea Domnului are câţiva vestitori şi luptători şi în lumea cărturarilor. Între aceştia e şi inginerul Em. Popescu, din Hunedoara; un suflet aprins de râvna mântuirii sufleteşti şi devotat cu totul Domnului. Dar, pe semne, astfel de oameni, nu sunt prea bine văzuţi de stăpânire.
       Inginerul Em. Popescu a fost demis din slujba ce o ocupa la stat. Probabil că de era un om mai »social« şi mai »de societate« (adecă »de pahar« şi de petreceri), nu і se întâmpla acest lucru. A avut însă marea imprudenţă de a vorbi pe tot locul despre Isus Mântuitorul şi lucrurile mântuirii sufleteşti, iar astfel de oameni, bag seamă, nu-s buni de slujbă.
       Ah, ce vremuri cumplite trăim!
       Luptătorului nostru dela Hunedoara îi trimitem frăţeştile noastre salutări şi îmbărbătări şi aplecându-ne genunchii ne rugăm Domnului şi Mântuitorului nostru să-i dea EI tărie şi ajutor spre a trece cu bine prin această încercare. Dăm alături chipul iubitului nostru luptător însoţit de un mişcător articol ce ni l’a trimis.
       Ce-mi pasă de jertfele drumului?…
       Taină necuprinsă e lumea în care am fost trimişi. Cine poate privi în adâncul ei, cine o poate înţelege, cine poate pricepe îndeajuns rostul acestei lumi, covârşitor de măreaţă, de înfricoşătoare şi frumoasă?
       A-ţi jertfi viaţa, a o pune întreagă în slujba evangheliei!
       Să treci peste orice oboseală, să-ţi încordezi voinţa ca acordurile ei să fie luminoase şi încântătoare, să fie cuvântul tău cuvânt înţelept şi purtător de iubire, plin de adevăr!
       Ce-mi pasă de oboseală şi durere, când vreau să cuceresc veşnicia, pentru încredinţarea vieţii mele acestei nepătrunse taine a lumii.
       O! tot o moarte voi da lumii de voi plânge sau râde, de voi suferi sau mă voi desfăta.
       Şi eu voi plânge şi voi suferi, căci sunt despărţit de Tatăl din ceruri şi sunt fără de odihnă, până când voi merge iarăşi în lumea Lui.
       A fi servitorul veşniciei… În clipa morţii să ştii că aparţii tainei atotputernice a lumii. O, dacă există ceva de preţ în această viaţă, acest ceva nu poate fi decât lupta pentru cucerirea vieţii veşnice.
Ing. Em. Popescu.
Articol din «Oastea Domnului» 1930 Nr.10 pag.5