Curând îmi voi lua lumina
Autor Fratele Traian Dorz / Vol. Cântarea Veșniciei
Curînd îmi voi lua lumina din locul unde arde-acum și-ai să mi-o duc să-mi lumineze doar mie-nsinguratul drum toți cei ce-au început să-ntoarcă, sătui privirea dinspre ea puțină vreme, n-aibă grijă, - și-apoi nici n-o vor mai vedea. Le va rămîne numai locul pustiu din care-am dispărut spre care cînd și cînd să-ntoarcă doar va apare ce-a trecut sau cu vreo rază de nădejde căutîndu-și sprijin în zadar - atunci putea-vor să-și tot ceară iertare unui gînd amar! Sînt cel din urmă, mi se pare, ce apăr duhul cel dintîi un zid în calea rătăcirii, - dar nu mult am să mai rămîi ceilalți ai mei toți sînt morminte și raze într-un rai slăvit curînd voi fi și eu acolo, - vă las la cel ce i-ați primit. Un alt Isus, alt duh și altă învățătură v-ați ales cu astea vă veți strînge sigur, curînd un blestemat cules. Eu am să-mi iau plîngînd trecutul cu steaguri și cu-naintași căci Cerul nu vă crede vrednici să-i mai aveți nici un urmaș. Au să mă plîngă poate cele cinci străzi cu cîte-un nume sfînt dintr-un oraș în care Oastea mai are numai un mormînt vor mai voi să mă oprească, poate-un uitat, sau poate doi ce, chiar mergînd în prăbușire, din cînd în cînd privesc napoi. Dar calea mea e hotărîtă și timpul meu s-a isprăvit rămînă Absalom stăpînul peste-un Ierusalim orbit. Petrece-ți duh al uzurpării, cîntînd cu gură largă-acum căci dedesubtul tău e focul, iar pe deasupra ta e fum!...
