Şi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori… şi pământul a dat verdeaţă… Facere c. 1, v. 11—12.
Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Facere c. 1, v. 16.

Cnm se pedepsiau mai demult înjurăturile
dovezi scoase din Biblie şi din istorie.

Sudalma a fost socotită în toate vremile şi la toate popoarele ca o grea vătămare adusă Dumnezeirii şi suduitorul era pedepsit fără cruţare. În Biblia Vechiului Testament, suduitorul era omorât cu petri. Această grozavă lege o dăduse lui Moisi însuşi Dumnezeu căci iată ce spune Biblia: „Fiul unei femei israiltence s’a sfădit în tabără cu un israiltean. Şi feciorul femeii israiltence hulind numele Domnului şi blăstămând, l-au adus pe el la Moisi. Şi I-au pus pe el în temniţă ca sâ-l judece cum va porunci Domnul. Şi au grăit Domnul cătră Moisi zicând: scoate afară din tabără pe cel ce a blestemat şi să-l ucidă cu petri toată adunarea. Şi tu Moisi, grăeşte fiilor lui Israil şi zi cătră dânşii: omul care va blestema pe Dumnezeu, cu moarte să se omoare, cu petri să-l ucidă toată adunarea lui Israil“… (cartea a III. Moisi — Leviticul — cap 24 vers 10—16).
Evreii când auzeau pe unul de ai lor suduind pe Iehova, îşi astupau urechile şi fugiau rupându-şi hainele.
Isus Mântuitorul a stricat pedeapsa cu moartea şi omorârea cea trupească a omului, dar pentru suduitori a rămas şi mai departe pedeapsa cea cu moarte sufletească căci aşa a zis Isus: amin zic vouă, toate păcatele se vor ierta fiilor oamenilor şi hulele ori câte vor huli, dar cine va huli împotriva Duhului sfânt (adecă cine va sudui), acela n’are iertare în veac, el este vinovat judecăţii de veci (Marcu 3. 28—29).
Istoria ne spune că Romanii şi Grecii aşişderea ucideau pe cei ce înjurau pe zeii lor (cei făcuţi din piatră şi metal).
Pe timpul lui Ludovic al IX-lea, în Franţa suduitorii se pedepsiau cu două feluri de pedepse cumplite: ori li se străpungea limba cu un fer ars, ori erau băgaţi în nişte saci şi aruncaţi în apă. Pe timpul lui Ludovic al Xl-lea se pedepsea nu numai celce suduia ci şi celce auzia pe cineva suduind şi nu îl arăta,
Pe vremea lui Matei Basarab şi a lui Vasile Lupu, domni ai ţărilor Româneşti, erau şi în ţara românească legi aspre contra suduitorilor. Cu vremea însă legile şi oamenii s’au „civilizat“; s’au civilizat atât de mult încât oamenii de azi se culcă şi se scoală cu sudalma în gură; suduie până şi pruncii cei răi. Această stare trebue să înceteze. Cei credincioşi nu mai putem suferi s’auzim mereu cum necredincioşii ne vatămă ceeace avem noi mai scump: Dumnezeirea. Cerem sus şi tare să se facă şi la noi în ţară o lege contra suduitorilor!!
Articol din «Lumina Satelor» 1926 Nr.26 pag.1