Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor.Efes. c. 4, v . 6.
Cum a scăpat înţeleptul Solomon din iad.
Când sa pogorât Domnul Isus Hristos la iad, ca să sloboadă sufletele drepţilor, în iad, ceva mai la fund, a dat şi de înţeleptul Solomon, care aştepta să fie scos şi el la lumină. Dar, spre mirarea lui, aude pe Domnul zicând:
— „Solomoane, ai cerut înţelepciune multă, şi ţi-am dat după pofta inimii tale atâta înţelepciune, că din pricina ei ai ajuns şi aci unde te găseşti, — pe tine nu te scot; ajută-te cu înţelepciunea, ce ţi-am dat-o“.
Solomon rămâne întristat înlăuntru la poarta iadului, privind cum iese mulţime de drepţi. Poarta se închide şi mulţimea de diavoli încep a juca de bucurie că Solomon le-a rămas lor. Nu-i mai putea suferi bietul Solomon, dar tocmai din pricina asta diavolii
se purtau mai afurisit cu el.
Deodată Solomon se ridică mânios, caută şi găseşte o scurtură de lemn şi începe a măsura în sus şi în jos, cruciş şi curmeziş. Dracii stau năuciţi, întrebându-se «oare ce vrea omul acesta să facă ?» Solomon însă măsura, măsura.
— „Ce vrei să faci“ îl întrebă Mamona.
— „Lasă-mă în pace, că-mi încurci socotelile!“ Şi măsura mai departe.
— „Spune Solomoane ce vrei să faci, până no păţeşti“.
— „Nu ţi-am spus să mă laşi în pace, că mă zăpăceşti ? “ Şi începu a şopti: „Aici vine altarul… aici crucea… aici stranele“… Când auziră diavolii vorbele astea încremeniră de spaimă şi unde nu începuseră să urle, de gândeai că-i prăpădenia lumii. Şi-l înfăşcară toţi de toate părţile întrebându-l ameninţător:
— „Spune ce vrei să faci“ ?
— „O mănăstire lui Hristos“…
Nici nu isprăvi Solomon vorba şi se pomeni pe cea lume.
Articol preluat din ,,Calendarul L. S.’’ 1927, pag, 58
