Î șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul și marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea Sa odihnit. Esire c. 20, v. 11.
Ariciul şi iepurele.
Un arici rugă pe un iepure să-I găzduiască puţin în cuibul său. ,,Fii bun lasă-mă puţin în cuibul tău — zise ariciul — căci sunt cam bolnav şi îţi voi fi recunoscător".
Iepurele se învoi, dar pe urmă ce s’a întâmplat? Ariciul a început sâ-l împingă pe iepure cu acele lui şi l-a tot împuns şi depărtat până l-a scos afara cu totul.
Aşa se întâmplă şi în lumea nosstră cea sufletească.
Când lăsăm păcatul să intre în inima şi viaţa noastră, el omoară rând pe rând toate simţurile cele sufeteşti ale omului până când, în sfârşit, rămâne el singur stăpân şi tiran. Uitaţi-vă la cei beţivi, zgârciţi, desfrânaţi etc. şi veţi vedea că aşa este.
Câştigul necurat
O femeie ce vindea lapte la oraş şi căzuse în ispita de a-l spori cu apă — se Întorcea spre casă cu o măhramă nouă (învelitoare de cap) cumpărată de la prăvălie. În drum spre casă o ajunse o furtună şi trecând paste un pod, vântul îi smulse măhrama de pe cap şi o aruncă în apă.
Oamenii umblau să o prindă, dar femeia, privind de pe pod cum o duce apa, le zise: lăsaţi-o dragii mei să meargă căci din apă a ieşit şi apa o duce.
De câştigurile cele necurate totdeauna nimica s’alege. Şi totuşi atâţia oameni umblă după câştiguri necurate.
Articol din Lumina Satelor 1929 Nr.25 pag,5
