Care Dumnezeu este ca Tine? Mica c. 7, v. 18.
Apostolia femeilor
«Mergeţi şi spuneţi învăţăceilor că Isus a înviat»… a zis îngerul cătră femeile ce-L căutau pe Isus în mormânt. Aceasta înseamnă că şi femeilor li s’a dat o apostolie în această lume, li s’a dat şi lor apostolia să-L vestească pe Isus cel Înviat. Şti tu, femeie cititoare, ce înseamnă să-L vesteşti pe Isus cel Înviat? Înseamnă să-L ai pe Isus cel viu şi Înviat în sufletul tău, în casa ta, în purtările tale şi în traiul tău. Mai întâi, trebue să-L ai pe Isus cel Înviat şi învăţăturile Lui în sufletul tău, căci numai atunci vei putea face şi tu apostolie pentru El.
Şi ce fel de apostolie trebue să faci tu? Apostolia ta trebue să fie mai întâi în casa ta. În căsuţa ta, tu femeie, faci o apostolie pentru Hristos prin grija ta de copiii tăi, de bărbatul tău, prin rugăciunile tale, prin evlavia ta, prin duhul tău cel creştinesc cu care-ţi umpli căsuţa de lumină şi căldură sufletească. Dar tu femeie trebue să fi un vestitor a lui Hristos nu numai în casa ta, ci şi în afară de casa ta. Inima ta este mai caldă, mai simţitoare, mai plină de iubire şi căldură şi cu aceste daruri sufleteşti ce ţi s’au dat ţie dela Dumnezeu, tu femeie trebue să domoleşti urile, să împaci mâniile, să sameni între oameni bunătatea, mila şi dragostea lui Hristos,
Evangheliile ne spun că femeile au stat mai aproape de jertfa Crucii şi de Patimile Mântuitorului. În vremea Patimilor lui Hristos, unii din apostoli au fugit şi s’au ascuns de frică, ba Petru s’a şi lăpădat de frica unei slujnice, dar femeile s’au ţinut neîncetat în urmele Mântuitorului şi nici una din ele nu l-a părăsit. În drumul spre Golgota, femeile au însoţit pe Isus, la picioarele Crucii ele au plâns patimile şi moartea Lui, ele L-au îngropat apoi şi ele au aşteptat Învierea Lui. Inima femeilor a trecut prin toate patimile Mântuitorului şi a simţit toată jertfa Crucii şi poate deaceea inima ta femeie este mai simţitoare pentru Hristos, este mai miloasă, mai caldă, mai plină de iubire şi bunătate. Ca şi Mironosiţele dela picioarele Crucii, tu femeie stai deapururi gata să plângi şi să faci jertfe sufleteşti. Tu femeie trebue să-ţi dai seama că tot belşugul sufletului tău, toată căldura inimii tale şi toate dorurile tale sufleteşti trebue să le pui în slujba lui Hristos.
Dar, luaţi aminte femeilor, că diavolul cearcă să tragă în slujba lui darurile voastre sufleteşti: „Iară unele (femei) s’au abătut după Satana“… scria şi apostolul Pavel lui Timoteiu (I. Timoteiu 5, 15). Şi sunt şi astăzi destule femei cari au lăsat pe Domnul şi „s’au abătut după Satana“. Aceste sunt femeile cari aţâţă vrajbă între oameni prin clevete şi minciuni, aceste sunt femeile care îşi pun darurile ce le au dela Domnul: inima, ochii, frumseţea, în slujba diavolului. Aceste femei nu vestesc pe Isus cel Înviat, ci prin păcatele lor cearcă să îngroape din nou pe Fiul lui Dumnezeu. Casa acestor femei este un iad şi un mormânt, precum zice Scriptura: „Calea iadului este casa desfrânatei şi toţi ceice apucă pe ea nu se mai întorc, ci intră în cămările morţii“ (Pildele lui Solomon cap. 7, 26).
Femeilor! Şi Maria Magdalena a fost o aşa femeie ce zăcea îngropată în iadul şi mormântul păcatelor. Dar prin lacrimile sale şi iertarea Mântuitorului s’a ridicat din mormânt şi a înviat din moartea păcatelor şi s’a făcut cea mai însufleţită vestitoare a lui Hristos. Ridieă-te şi tu femeie cu lacrimi din mormântul păcatelor, ca să dobândeşti iertarea Mântuitorului şi să intri în slujba Lui.
L Tâleuitor.
Articol din «Lumina Satelor» 1923 Nr.15, psag.3
