Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Ezechil c. 20, v. 19.

Femeile.

       Un mare poet şi gânditor al neamului nostru (Eminescu) a zis despre femeie că este «înger şi diavol». În vorbele lui a pus mult adevăr pentru că de fapt femeia poate fi un înger ceresc când îşi pune însuşirile şi darurile ei sufleteşti în slujba lui Hristos dar poate fi şi un diavol când îşi pune însuşirile în slujba diavolului.
      Femeia cea evlavioasă şi cuminte este cu adevărat un înger în casa omului şi face un rai din căsuţa lui, dar femeia cea cu năravuri rele face un iad din casa omului. 

Dar lucrul acesta se poate vedea nu numai în casa omului, ci şi afară în vieaţa satelor şi oraşelor. Cele mai multe din satele noastre sunt pline de împărecheri şi zavistuiri. Pricina cei dintâi şi cea mai mare a acestor împărecheri sunt femeile. Preoteasa îi amărâtă cu notărăşiţa, dăscăliţa cu birăiţa, Liţa asta s’a certat cu ceea şi ceea cu cealaltă şi în vrajba asta apoi femeile bagă şi pe bărbaţii lor şi bagă pe urmă tot setul în mânii şi lupte ce ţin ani de zile, aşa precum şi Grecii s’au războit cu Troienii 10 ani de zile pentru… o femeie (Elena).
      Dacă preoteasa, dăscăliţa, notărăşiţa, birăiţa şi celelalte femei fruntaşe ar fi Mironosiţele din Evanghelie care binevestesc pe Hristos şi stau în slujba Lui, atunci vieaţa satului s’ar schimba cu totul, pacea lui Hristos ar spori şi împărecherile ar scădea.
       Femeilor! Vouă vi s’au dat daruri şi bogăţii sufleteşti mai alese şi mai multe ca bărbaţilor. Puneţi-le în slujba lui Hristos. Puneţi căldura inimii voastre, puneţi dragostea voastră, puneţi dulceaţa din graiul vostru în slujba lui Hristos şi a evangheliei, aşa precum vedeţi pe femeia din chipul de mai jos că stă la picioarele lui Isus.
       Făte şi tu femeie o Mironosiţă ce vesteşti şi măreşte între oameni pacea şi dragostea lui Hristos!
Pr. I. Trifa
Articol din «Lumina Satelor» 1923 Nr.15, psag.1