Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 1Ioan c. 2, v. 15

Apostolatul Laic

       Ce spune sf. loan Gură de aur despre apostolatul mirenilor.
       Sf. loan Gură de aur, tâlcuind cuvintele ap. Pavel: zidiţi-vă unii pe alţii, spune următoarele despre »apostolia mirenilor« pe care trebue să o facă şi ostaşii Domnului:
       Deci, iubiţilor, să nu aruncaţi totul asupra dascălilor, nu totul asupra povăţuitorilor voştri; puteţi şi voi singuri, zice apostolul Pavel, să vă zidiţi. Ceia ce şi Thesalonicenilor scriindule, zicea: »Unul pre altul zidiţi, precum şi faceţi«, şi iarăşi: »Mătigâiaţi-vă unul pre altul cu cuvintele acestea«. (Thesal. 5, 11 şi 4, 18).
       Aceasta vă sfătuim şi noi acum. Dacă veţi voi, veţi face mai multe şi mai mari de cât noi, fiindcă voi cel mai mult timp îl trăiţi împreună, şi cele ale voastre mai bine le ştiţi voi, precum şi scăderile voastre le cunoaşteţi, aveţi apoi şi mai multă îndrăzneală, mai multă dragoste şi mai multă obişnuinţă, de cât noi, a mângâia, şi a certa. Şi nu numai aceasta, ci încă şi aceia că eu sunt unul singur, pe când voi sunteţi mulţi, şi veţi putea toţi câţi veţi voi să fiţi dascăli.
       Şi ca să ştiţi, iubiţii mei, că aşa trebuie să fie, aflaţi că cel ce a primit cei cinci talanţi, este dascălul, pe când cel ce a primit unul, este ucenicul.
       Dacă ar zice ucenicul: »Eu sunt ucenic, nu am nici-o primejdie« şi cuvântul ce l-а primit de la Dumnezeu, acest cuvânt obştesc şi delicat, îl va ascunde, şi nu va sfătui, nu va avea curaj, nu va certa, nu va îndemna, dacă poate, ci îl va ascunde în pământ, — căci pământ este cu adevărat, şi cenuşă, inima care ascunde darul lui Dumnezeu; — dacă, zic, va ascunde acest dar, fie prin lene, fie prin răutate, nimic nu va folosi zicând, »că un talant am avut«. Un talant ai avut; apoi trebuia ca acel talant să-l neguţătoreşti, şi să-ţi îndoieşti talantul. Dacă ai fi câştigat încă unul, nu ai fi tras la răspundere, căci nici celui ce a adus doi nu і-a spus »de ce n-ai adus cinci«? ci şi pe acesta l-а învrednicit de aceleaşi ca şi pe cel ce a adus cinci. Dacă îl vezi pe deaproapele tău că este furios şi iute, dacă este lacom, stăpâneşte-l, opreşte-l cu sfatul tău. Aceasta este prietenie adevărată, astfel: »Frate pe frate ajutându-se, zice, ca cetate puternică se face« (Pilde 18, 19). Nu a mânca şi a bea face prietenia, căci de aceste au şi tâlharii, şi ucigătorii de oameni, — ci dacă suntem prieteni, şi dacă cu adevărat ne ajutăm unii pe alţii, atunci desigur că la aceasta ne unim unii cu alţii, aceasta ne duce la o prietenie folositoare, prin aceasta împiedecăm pe acelea care ne duc în gheena.
       Dear trebui chiar să fim batjocoriţi, sau să fim răniţi, totuşi noi să nu ne dăm în lături. De altfel chiar şi cei operaţi, mii de hule aruncă asupra doftorilor, însă aceştia spre nimic alt nu au îndreptată privirea lor, decât numai spre îndreptarea sănătăţei celor bolnavi. Tot aşa trebuie a face şi aici; totul să facem, având în vedere plata ce ne stă de faţă. »Purtaţi, zice, sarcina unui altuia, şi aşa veţi plini legea lui Hristos«- (Galat. 6, 2). Astfel deci, şi certând, şi suferind unul altuia, vom putea a îndeplini zidirea cea întru Hristos. Astfel veţi face ca şi osteneala noastră să fie mai uşoară, ajutându-ne nouă în totul, şi făcându-vă părtaşi şi tovarăşi atât la mântuirea altora cât şi a fiecăruia în parte. Să răbdăm deci, şi să purtăm sarcina unul altuia, sfătuind şi certând pre cei ce au nevoie, ca astfel să ne învrednicim bunătăţilor făgăduite nouă, întru Isus Hristos, Domnul nostru, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Articol din Oastea Domnului 1930 Nr.20 pag.6