Harul, îndurarea şi pacea să fie cu voi, din partea lui Dumnezeu Tatăl. II Ioan c.1, v.3.

Cum a descoperit Columbus America?

       America a fost descoperită de spaniolul Columbus. Această descoperire este plină de un adânc înţeles sufletesc.
       Columbus s’a frământat o viaţă întreagă cu gândul şi credinţa că, înspre apus de patria sa, în largul apelor mării, trebue să mai fie o lume nouă.
       În cumpăna acestei credinţe a pus totul; şi-a pus averea pentru construirea de bărci… şi-a pus 

tihna vieţii… şi-a pus viaţa.
       Primele încercări n’au dat însă rezultat. Columbus s’a întors fără să fi aflat lumea cea nouă. Lumea râdea de el ca de unul ce şi-a mâncat banii şi averea »visând o lume nouă«.
      Dar, în sfârşit, după lungi şi mari greutăţi, bărcile lui Columbus descălecară pe ţărmul lumei cei noue. Istoria spune că în clipele descălecării, Columbus — un om credincios — a coborât cu oamenii lui din bărci, ţinând în mâini steaguri religioase, iar când a atins pământul, Columbus a îngenunchiat zicând: In numele Domnului şi Mântuitorului meu Isus Hristos, te iau în stăpânire noua mea patrie.
       Aşa e şi cu patria noastră cea cerească. Ca şi Columbus, trebue să trăim şi noi o viaţă întreagă frământaţi de credinţa şi de dorul că sus în cer avem o Patrie nouă, o lume nouă, pe care trebue să o cucerim şi dobândim. Columbus a pus în cumpănă totul pentru dobândirea lumii cei noue. Aşa trebue să facem şi noi. Avere, bani, tihnă, desfătări, plăceri trecătoare… totul trebue să jertfim pentru Patria cea cerească.
       Mulţi îşi închipue că pot dobândi ceriul trăind în tihnă şi linişte. Dar Patria cea cerească se poate dobândi numai prin o viaţă întreagă de lupte şi jertfe. O viaţă întreagă noi trebue să luptăm, să suferim şi să ostenim pentru dobândirea Patriei cereşti.
      Iar lupta aceasta o purtăm în numele lui Isus, cel restignit pe cruce, care ne dă garanţa şi siguranţa că lupta noastră se va gata cu biruinţă: vom intra pe urmă în Ţara făgăduinţii.
       Scumpii mei fraţi ostaşi! Şi noi suntem în o luptă grea pentru Patria cea cerească. Dar ce fericiţi vom fi în clipa când, după o viaţă întreagă de lupte şi suferinţe, vom descăleca şi noi pe ţărmul Patriei cereşti. In clipele acele, vom zice şi noi ca Columbus: în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, te luăm în stăpânire noua noastră Patrie.
       Ajută-ne Doamne să ne întâlnim cu toţii acolo!
Articol din Oastea Domnului 1930 Nr.20 pag.3