V’ami scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. I Ioan c. 2, v. 13
Rădăcina credinţii.
Un băiat sădise un pomişor şi îl iubea şi îngrijia ca pe un frăţior fără grai.
Însă într’o bună dimineaţă, pomişorul se îmbolnăvi. Frunzele începură а і se vestegi.
Băiatul era foarte întristat. Îl curăţa mereu de frunzele veştede şi îl stropia cu apă proaspătă.
Zadarnic mă stropeşti cu apă şi mă cureţi de frunzele ce se usucă — îi zise atunci pomişorul aplecându-se la urechea Iui — caută la rădăcina mea căci de acolo vine răul.
Băiatul caută la rădăcină şi găseşte acolo un cuib de şobolani. Nimicind şobolanii, pomişorul se făcu iar sănătos.
Aşa e şi în cele sufleteşti. Pricina că ne lipseşte puterea de creştini adevăraţi… pricina că pomul vieţii noastre n’arată roade de fapte bune… pricina boalelor noastre sufleteşti, trebue căutată la rădăcina credinţii.
Diavolul, şobolanul cel mare, atacă totdeauna rădăcina credinţii. Răul se vindecă numai vindecând rădăcina aceasta.
Articol din Oastea Domnului 1930 Nr.18 pag.2