Luca 12, 16
Voi spune îndată la început că nu averea şi strângerea averi l-a perdut pe bogatul din evanghelie. Averea si strângerea ei nu este un păcat. Ea ne-a fost lasată odată cu testamentul ce i-s’a dat lui Adam in grädina Edenului: in sudoarea fetii tale îti vei câştiga pâinea” si cele de lipsă traiului. Păcatul se iveşte însă atunci când averea se face scopul vietii noastre; când tràim numai ca să strângem averi. Noi nu traim ca să strângem averi trecătoare…Viata cuiva nu stã din prisosurile avuiei” zicea Isus Luca 12, 11). Averea e numai un scop trecător, de lipsă pentru traiul nostru cel trecător.
Scopul vieti noastre este să ne îmbogätim în Dumnezeu şi să dobândim mântuirea sufletului. Trăind în lume, trebue să ne grijim şi de ale traiului dar adevărata noastră grijă care să se ridice peste toate celelalte trebue să fie: mântuirea sufletului, grija de cele sufleteşti. O cumpănă dreaptă şi înteleaptă trebue să fie între grijile cele sufleteşti şi cele trecătoare.
O întelegere dreaptă şi înfeleaptă trebue să fie între cele douä surori” din viafa noastră: între Marta cu grijile vietii trecătoare şi între Maria cu grijile vietii celei veşnice. Cumpăna celor suflefeşti trebue să tragă totdeauna şi să ne atragă spre grija de suflet. Marta” trebue să asculte totdeauna de ,Maria” Aici era gresala şi nebunia bogatului din evanghelie. Cumpăna vietii lui era rasturnată cu totul El trăia numai pentru avere. Scopul vietii lui era… lårgirea hambarelor şi cuvintele… bea, mănâncă şi te veseleşte. Totul pentru cele trecătoare, nimic pentru suflet. Totul pentru lume, nimic pentru ceriu.
Dacă nu băgăm de seamă, averea şi grijile cele trecătoare se pot face o mare primejdie pentru sufletul nostru. Lacomia averilor înăduse grija de cele sufleteşti… îi face pe oameni zgârciti.. îi face să-şi uite şi de moarte.
Cu averile şi bunurile cele trecătoare, diavolu! trezeşte în om ispita lăcomiei. Lăcomia averilor înăduşă grija de suflet.. strică gustul de cele sufleteşti. Omul cuprins de lăcomia celor trecătoare n’are nici o plăcere şi nici o intelegere pentru cele sufleteşti. Să nui vorbeşti de Isus Hristos şi de mântuirea sufletului; să-i vorbeşti numai de
gunoiu, de vite, de câştiguri şi de alte lucruri lumeşti.
Lăcomia de averi pe alti îi face zgârciti de le pare rău şi de pâinea ce o mânâncă. Pentru aceştia averea e un idol. Sunt atâtia oameni fără copii, cu o avere din care ar putea trăi şi 100 de ani, dar lăcomia nu-i lasă să scape la cele sufleteşti. Ei strâng avere de dragul averii. de dragul unui idol de suflet pierzător.
Tin să amintesc aici că şi cei săraci pot cădea în ispitele acestea. Şi cel sărac poate face un idol din putinul ce-l are şi se poate îneca în lăcomia celor trecătoare.
In lumina vietii sufleteşti averea noastră nu valorează nimic; nu valorează nimic nici chiar toate averile din lume pentrucă un suflet e mai scump decât toate bogătiile lumii.
Bogatul din evanghelie îşi strânsese o avere mare şi acum era frământat de gândul că n’avea hambare destule. Din prisosul averii, el şi-ar fi putut face un ajutor de mântuire sufletească. In jurul lui erau o grămadă de hambare goale: casa orfanilor, văduvelor, săracilor şi lipsitilor. Dar în loc de acest lucru bun, el face planuri cum să-şi cheltuiască prisosul averii în chefuri şi desfătări lumeşi Sufletul lui ,.inseta şi suspina după Dumnezeu” (psalm 61] după mântuire, însă el îl îmbia cu… mâncare şi băutură. Ah! ce nebunie! E aceasta o nebunie de care-i plină şi lumea de azi.
Pilda aceasta este par’că evanghelia vremilor de azi pentrucă şi azi cei mai multi oameni îşi îmbie sufletul cu… che furi, cu mâncări şi beuturi. ,,Bea, mănâncă şi te veseleşte”, aceste vorbe sunt par’că crezul şi credeul oamenilor de azi. Lumea aleargă după câştiguri şi averi pentruca pe urmă să le poată cheltui în desfatări şi plăceri lumeşti. Parola vremurilor noastre este: cât mai multe averi şi câştiguri pentruca să ne putem face cât mai multe placeri şi desfatări lumeşti.
Bogatul din evanghelie este în special chipul şi tipul îmbogătitilor din ,afaceri” şi din politică” al căror Dumnezeu este pântecele şi poftele.
Bogatul din pilda evangheliei a murit înainte de a-şi vedea plinit planul cu… bea, mănâncă şi te veseleste. Intr’o noapte moartea 1-a trecut pe neaşteptate în iad. Din toate averile şi planurile lui n’a putut duce cu el decât 4 scânduri şi hainele de pe el. Pilda Iui şi moartea lui e pusă in fata noastră ca o strigare. Ea strigă tuturor: grijiti
că scopul vietii voastre nu sunt averile şi plăcerile. Imbogătiti-vă în Dumnezeu căci nu ştiti ziua şi ceasul când moartea va curma zilele voastre.
Mai anul trecut am citit în gazete o interesantă întâmplare din Italia. Intr’un sat din Sicilia trăia un om după chipul bogatului din evanghelie. Cineva s’a apucat noaptea şi a lipit pe toti păretii caselor sale table de hârtie pe care era tipărită evanghelia de Duminecă. Treaba asta la pus pe gânduri pe cel bogat. La un an, casa lui şi viata lui era schimbată cu totul. Intr’o casă schimbată lăcuia un Zacheu mântuit.
Pilda bogatului din evanghelie ar trebui lipită pe toate casele şi averile noastre să ne aducă aminte neîncetat că scopul vietii noastre nu este numai strângerea de averi trecatoare, ci mai ales îmbogatirea în Dumnezeu.
Dragă cetitorule! Că strângi avere să poti trăi şi să o poti lasa copiilor tai, bine faci. Eşti chiar dator să faci asa. Dar pentru sufletul tau nu înseamnă nimic că vei muri în casă nouă sau veche, cu moşie mai mică sau mai mare. Pentru sufletul tău are însemnătate numai întrebarea: ce avere sufletească vei avea în clipele mort.. cu ce te-ai imbogătit în Dumnezeu… cu ce avere şi cu câtă avere sufletească vei trece în cealaltă lume.
Ah! ce nebunie văd eu în lume. E plină lumea de oameni ce aleargă, strâng, zidesc, işi lărgesc moşiile şi hambarele, dar, vai, n’au nici o avere sufletească. Sunt săraci de orice avere sufletească şi poate că moartea îi pândeşte. Toată truda lor şi toată viata lor curge spre cele trecătoare şi poate că în noaptea asta sau în cealaltă moartea îi va chema în cealaltă lume. Altii fac şi mai rău: îşi cheltuesc vremea în chefuri, befii şi desfătări.
Se îmbogăfesc în averea diavolului şi moartea stă gata să-i mute in iad. Ah, ce nebunie este a trăi o astfel de viată perdută pentru împărătia lui Dumnezeu
Rugăciune.
Isuse, bunule Doamne! Şi eu eram pe calea nebunului din evanghelie. Ispita lăcomiei de a strânge averi mă prinsese în ghiarale ei. Toată truda mea şi toată viata mea curgea spre ispita aceasta. Ca să mă scapi de ea: Tu Doamne cuibul casei mele l-ai spart şi m’ai trimis prin lume sărac şi pribeag. M’ai facut sărac ca să mă pot îmbogăti în Tine şi să pot îmbogăti şi pe altii. Lasă-mă Doamne în starea aceasta… lasă-mă mai bine lipsit
şi năcăjit decât să mă prindä iarăşi ispita îmbogătirii în ghiarăle ei. Pentru sufletul meu nu înseamnă nimic că voiu muri cu casă sau fără casă, cu moşie ori fără moşie. Pentru sufletul meu are însemnătate numai întrebarea: ce avere sufletească voiu avea în clipa când voiu pleca în cealaltă lume. Intăreşte-mă Doamne şi mă ajută så
mă pot îmbogati în Tine
