Pe drumul cătră Egipet.
Dreptul Iosif şi Sfânta Fecioară Maria cu pruncul Isus au ajuns într’o pustie. Prin partea aceea totdeauna se ţineau tâlhari.
Cei trei călători sfinţi nu mai puteau de oboseală. Au căutat un loc mai potrivit să se culce. Au şi adormit.
Când somnul le era mai dulce, iată doi tâlhari.
Unul zice: „Ce copil frumos! Şi mama pare o sfântă! Să nu le facem nimic. Te rog să nu le faci nimic. Să-i lăsăm să treacă mai departe“.
— „Ţi-ai uitat meseria“, i-a răspuns celălalt. „începi să te înduioşezi ca femeile“.
— „Uite, nu ştiu de ce, dar n’aşi avea curajul nici să-i lovesc şi nici să-i jefuiesc. Mă înfior de păcatul acesta şi nu-l fac. Te rog să nu-l faci nici tu. Şi-aşa n’o să ai nici un câştig. Vezi sunt oameni săraci. Dacă mă asculţi şi nu le faci nimic, îţi dau şapte arginţi, patru acum şi trei cum voiu da de bani. Şi ca să fi sigur, că ţi-i dau, ţine zălog cingătoarea mea, pe care o am dela mama şi să şti că țin la ea aşa de mult. Dar nici să nu-i trezeşti“.
— „Hai, fie! Dă încoace banii şi cingătoarea“.
Şi au plecat.
Maica Domnului,care se deşteptase şi ascultase tot се-au vorbit,când i-au văzut că pleacă a zis cătră cel mai bun: „Dumnezeu să te rândue de-a dreapta Lui şi să-ţi ierte păcatele“. Tâlharul a întors capul ca semn că a auzit şi-i mulţumeşte.
Şi, o, minune! Pruncul Isus şi-a deschis graiul şi a zis: „Mamă, peste vre-o 30 de ani, oamenii mă vor prinde şi mă vor răstigni, şi aceşti doi tâlhari vor fi puşi pe cruce şi ei deodată cu mine; atunci cel bun va fi de-adreapta mea şi mă va urma în cer“.
Mama s’a cutremurat în toată fiinţa ei şi a răspuns: „Scumpul meu Fiu, să te păzească Dumnezeu de aşa ceva“.
Şi s’a deşteptat şi Iosif şi se minună auzind pe prunc vorbind cu mama Sa aşa de vreme. Dar n’a întrebat ce e, fiindcă vedea pe cei doi tâlhari depărtându-se şi temându-se de ei, a pus pe sfânta Fecioară şi pe pruncul Isus pe măgar şi-l zoria să meargă mai iute…
Ş . B – Articol preluat din ziarul Oastea Domnului 1933 Nr. 52 Pag. 5
