Centenar O.D. – „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” 24/06/2023

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Şi a fost lumină. Facere c. 1, v. 3.

Însemnări din călătoria la Ierusalim, la praznicul Naşterii sf. Ioan Botezătorul…

       Acum noi avem praznicul Naşterii sf. loan Botezătorul. Cu acest prilej, în însemnările din acest număr voi spune ceva despre locul unde s’a născut sf. loan Botezătorul.
       Locul unde s’a născut sf. loan Botezătorul se află în apropierea Ierusalimului. Dela Ierusalim spre sud-vest la o deportare cam de 5 până la 6 kmetri se află satul Ain Carim. Aici s’a născut sf. loan Botezătorul. Ain Carimul stă în drumul ce duce la Ierusalim spre Vitfleem. Numai cât trage ceva mai spre dreapta din acest drum. Ain Carimul este amintit şi în Biblia Vechiului Testament. Când au ocupat Israeliteniii Canaanul, Biblia spune că la Ain Carim erau „două cetăţi cu satele lor” (Iosua 15, 60). Pe vremea Mântuitorului, Ain Carim era un orăşel, azi e un sat. Ain Carimul se află aşezat într’un ţinut foarte frumos. De jur împrejur e înconjurat de stânci cu piatră albă de var, iar satul stă între ele așezat pe o câmpie plină cu olivi, măslini şi izvoare de apă care fac pământul roditor. Pentru cei din Ierusalim, Ain Carimul este pe ținut verii un loc plăcut de escursiune.
       Aici în acest Ain Carim a trăit Zaharia preotul, tatăl sf. loan Botezătorul. Istoria lui Zaharia este cunoscută tuturor. Se poate ceti în Noul Testament la Luca cap. 1. «„Fosta în zilele lui Irod împăratul— spunea evanghelia — un preot oarecare anume Zaharia şi femeia lui Elisavet. Şi erau drepţi amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile şi îndreptările Domnului fără prihană. Şi amândoi erau bătrâni şi n’aveau feciori”… Pe când slujia Zaharia în biserică, i s’a arătat îngerul Domnului vestindu-i naşterea unui fiu care „va merge înaintea Domnului, vin şi beutură îmbătătoare nu va bea şi se va umplea de Duh Sfânt încă din pântecele maicii sale… pe mulţi îi va întoarce la Domnul… şi va merge înaintea Domnului cu duhul şi cu puterea lui Ilie»… Zaharia s’a îndoit în vestirea îngerului şi ca pedeapsă a stat mut până la naşterea celui vestit.
       Aici la Ain Carim s’a întâlnit Fecioara Maria cu Elisavet, rudenia ei. Când Elisaveta era în a cincia lună a binecuvântării sale îngerul Gavril s’a arătat Fecioarei Maria în Nazaret vestindu-i vestea cea mare şi sfântă a Naşterii Mântuitorului. Pentru încredinţarea acestei minuni, îngerul Gavril îi aminteşte de Elisavet, rudenia ei. „Şi iată Elisavet, rudenia ta şi acea a zămislit fiu la bătrâneţele ei — a zis îngerul Gavril. — Şi sculându se Maria în zilele acelea, merse la munte degrab în cetatea Iudeii şi a intrat în casa Zahariei şi s’a închinat Elisavetei. Şi a fost când a auzit Elisaveta închinarea Măriei, săltat-a pruncul în pântecele ei şi s’a umplut de Duh Sfânt şi a strigat cu glas mare: binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta ca să vie Maiea Domnului meu la mine?… Şi a zis Maria: măre de sufletul meu pe Domnul şi s’a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, că au căutat spre smerenia roabei sale şi iată de acum mă vor ferici toate neamurile”…
       Dela Nazaret până la Ain Carim sunt 200 de kmetri, adecă Fecioara Maria a făcut o cale de 200 kmetri până să ajungă la rudenia ei, Elisaveta. Şi va fi făcut această cale pe jos, prin pulberea drumului şi arşiţa căldurilor. Oh, ce credinţă era pe acele vremi, ce credinţă mare avea Sfânta Fecioară (creştinul de azi şi pentru o mică ploaie rămâne de la biserică). O, Preasfântă Fecioară, fie ca şi din această a Ta călătorie să luăm pildă de mai multă credinţă şi râvnă pentru Domnul şi sufletul nostru!
       Evanghelia ne spune că „Fecioara Maria a rămas împreuna cu Elisaveta ca la trei luni şi apoi s’a întors la casa sa”. În acest restimp s’au rugat împreună ca două suflete ce şi au închinat viaţa Domnului. Când s’a împlini vremea, Elisaveta a născut pe loan, Zaharia şi-a recăpătat graiul şi umplându-se de Duh Sfânt a început a proroci despre prunc şi chemările lui (cetiţi pe larg la Luca cap 1).
       Toate aceste preasfinte amintiri creştine s’au petrecut aici la Ain Carim şi de acea acest loc încă din începuturile creştinismului a fost venerat şi cinstit de creştini. În veacurile prime ale creştinismului a fost aici o biserică închinată sf. Zaharie, preotul şi prorocul. În veacul al 14-lea erau două biserici : una a lui Zaharia şi una a lui loan Botezătorul. Însă mai târziu Turcii le-au dărâmat şi multă vreme au zăcut în ruină până la anul 1672 cănd trimisul regelui Ludovic al XIV lea, Marchizul de Novitel a reocupat de la Turci ruinele bisericii sf. loan şi a refăcut această biserică ce doinueşte şi azi ca o adevărată podoabă şi mândrie a ţinutului întreg. Mai târziu, călugării din Spania au încunjurat de jur împrejur biserica cu o mănăstire şi cu ziduri de piatră. Azi arată ca o cetate înconjurată de jur împrejur cu zid. Dăm mai jos chipul satului Ain Carim, unde s’a născut sf. loan Botezătorul. În partea stângă se vede biserica înconjurată cu clădirile mănăstirii şi cu ziduri de cetate. Locul unde s’a născut sf. loan Botezătorul este înlăuntru bisericii. Te pogori pe nişte trepte de piatră în o „grotă” (peşteră), unde candele aprinse luminează locul naşterii. Deasupra acestui loc este un preafrumos altar, având în faţă icoanele Fecioarei Maria, Elisaveta, Zaharia ş Ioan.

       Pe locul unde s’a întâlnit Maria cu Elisaveta şi s’au binecuvântat, se află iarăşi un alt preafrumos altar.
       În Ain Carim este şi o fântână numită „fântâna lui Zaharia şi a Eusavetei”, e fântâna din care a tras apă şi Sfânta Ficioară Maria.
       Ain Carim est şi azi un loc ce mişcă sufletul. În adâncimea văii Ain Carim a rămas par’că ceva din duhul celor care au trăit acolo o viaţa sfântă. Un duh de evlavie şi de sfinţenie par’că pluteşte în aer. Avi Caria este în special locul spre care ar trebui să stea deapururi îndreptate privirile şi purtările femeilor şi ale mamelor. Maria şi Elisaveta sunt cea mai înaltă pildă de viaţă curată, de viaţă sfântă, de viaţă închinată Domnuui. Prin evlaria şi sfinţenia vieţii lor, Maria, şi Elisaveta s’au învrednicit de darul Duhului Sfânt. Darul şi binecuvântarea lui Dumnezeu se pogoară şi azi peste o viaţă de rugăciune, de curăţenie, de închinare, Domnului. Prin o astfel de viaţă, şi tu femeie, poţi atrage dar şi binecuvântare peste tine, peste casa ta, peste copii tăi, peste lucrul mâinilor tale Însă femeile s’au depărtat mereu de lumina ce li s’a arătat în Ain Carim. Aici în faţa Ain Carimului, o scârbă şi durere sufletească am simţit aducându-mi aminte de „modele” femeilor de azi, cu pudră, cu picioarele goale, cu mătăsuri şi fălci, cu baluri mascate şi nemascate, cu danţuri scârboase, cu stârpire de prunci etc. etc. Femeile trebue să aleagă între Babilonul satanii şi între Ain Carimul Măriei şi Elsavetei.        Îndreptaţi-vă femeilor, privirile şi purtările voastre spre Ain Carim, spre Sfânta Fecioară, spre mântuirea sufletelor voastre! Lăsaţi modele şi păcatele căci cu acele satana vă atrage spre Babilonul peirii sufleteşti.
       Evanghelia nu spune că după naşterea sa, sf. Ioan Botezătorul şi-a petrecut tinerelele în o viaţă retrasă în rugăciune, în o viaţă retrasă din zgomotul şi plăcerile lumii. „Iar pruncul creştea şi se întărea cu duhul, şi a fost în puşti până în ziua arătării lui cătră Israil” (Luca 1, 80).
       Spre vest de la Ain Carim, la o depărtare de jum. de ceas, tradiţia arată şi azi pustia în care a petrecut loan în tinereţele sale, hrănindu-se cu „miere sălbatică şi lăcuste“. E o câmpie largă, o pustie neproductivă, având un singur izvor cu apă. Tradiţia arată aici şi o „grotă“, o peşteră îa care se adăposte sf. loan. Locuitorii ţinutului îi zic la această peşteră „închisoarea“, adecă locul unde s’a îachia de bună voie sf. loan.
       Chipul sf. loan Botezătorul îmi răsare în gând aici la locurile pe unde a petrecut şi pe unde s’a pregătit pentru chemarea ce-i-o dăduse Dumnezeu. Mâ gândesc la părinţii lui cari prin o creştere bună l-au ajutat să rămână în Duhul Domnului în care se născuse. Oh! ce putere mare şi ce datorie mare au părinţii ca să-şi crească copii în duhul lui Dumnezeu. Vai însă de cei ce îşi cresc copii în duhul cel rău al acestei lumi. Mâ gândesc apoi că sf. loan s’a întărit şi el însuşi în Duhul lui Dumnezeu şi în chemarea ce i se vestise. El s’a retras din zgomotul şi desfătările lumii, s’a retras în liniştea pustiei, s’a retras în rugăciune, s’a retras în Domnul. Mulţi îşi vor fi închipuind pustia în care a trăit loan cu „miere sălbatice şi acrids“, ca un fel de tortură a vieţii.        Eu însă cred că timpul ce a petrecut loan în pustie a fost partea cea mai frumoasă din viaţa lui, a fost o viaţă în care loan nu putea grai decât cu Dumnezeu, a fost o viaţă în care loan era cu totul predat în grija şi voia lui Dumnezeu. Şi ce dulce şi uşoară este o astfel de viaţă! Dacă trebue ceva şi dacă lipseşte ceva vieţii şi oamenilor de azi este tocmai duhul vieţii sf. Ioan Botezătorul: înfrânarea, retragerea din desfătările lumii, retragerea din tot ceea ce supără şi întristează Duhul Sfânt. Duhul lui Dumnezeu se pogoară numai peste o viaţă retrasă din duhul acestei lumi, peste o viaţă de rugăciune şi înfrânară. „Vin şi beutură îmbătătoare”, loan n’a beut pentrucă Duhul Sfânt nu poate petrece la un loc cu alcoolul cu duhul diavolului. Însă oamenii de azi tocmai pe acest duh îl caută.
       În legătură cu Naşterea sf. loan Botezătorul voiu spune ceva şi despre locul unde se află îngropat. Acest loc nu este în Ain Carim, nici în apropierea Ierusalimului, ci este în orăşelul Samaria, la o depărtare de 100 kmetri din Ierusalim. Acolo a trăit Irod cel care a tăiat capul sf. Ioan. Locul îngropării a trăit în amintirea creştinilor ca şi a Arabilor musulmani care şi ei îl cinstesc. Pe vremea cruciatelor, un ord aşa numit al Ioaniţiior care avea ca patron pe sf. loan Botezătorul, a clădit la mormântul sf. loan o măreaţă biserică. Dar în curgerea vremilor biserica s’a ruinat. De ea mai datoneşte azi numai câţiva stâlpi (sa văd în chipul de mai jos, la dreapta). La stânga lipită de aceşti stâlpi este azi o moschee (bierică) mohamedană. În această moschee se află mormântul sf. Ioan Botezătorul. Mormântul se află în temelia clădirii. 21 de trepte coboară jos în adânc unde se află mormântul.
       Dăm mai jos chpul clădirii în care se află mormântul sf. loan Botezătorul. De însenium e că şi Arabii cinstesc amintirea sf. loan pe care ei îl numesc Nabi fshja, loan Botezătorul. În faţa moscheii se vede un Arab făcându-și rugăciunea. Legea lor le cere să se roage desculţi şi după putinţă, pe un covor întins, aşa cum se roagă arabul de jos. E de însemnat că Arabii mohamedani sunt foarte credincioşi şi ţiitori la legea lor. Oriunde ar prinde ceasul rugăciunii, arabul se roagă întocmai ca Evreul. Mulţi dintre aceşti păgâni se roagă mai adânc decât mulţi din ,creştinii noştri.
Articol din «Lumina Satelor» 1926 Nr.26 pag.4-5