El zice zăpezii: „Cazi pe pământ!“ Zice același lucru și ploii. Iov. c. 37, v. 6.

„Moara dracului“.

       Săptămânile trecute s’a jucat aici la Sibiu un teatru cu numele de mai sus. Cei ce l-au văzut, nu vor uita niciodată învăţămintele şi înălţările sufleteşti cu cari s’au ales din ascultarea lui. Cuprinsul acestui teatru de suflet înălţător pe scurt e acesta:
       Lucifer, mai marele dracilor,ţine un mare sfat cu dracii lui despre cum ar putea strica mai uşor pe oameni. Un drac se ridică şi plin de fală zice: «Întunecimea Voastră! Eu am iscodit şi am făcut un fel de moară. Bagi în ea pe omul cel bun şi iese afară stricat».«Bravo ţie» — zice Lucifer — hai să cercăm iscodirea ta. Dracul le arată moara, roşie ca focul şi ferecată cu mii de şurube şi-apoi pleacă în lume după «măciniş». Un creştin adevărat caută dracul pentru moara lui, dar umblă zadarnic multă vreme că despre cei mai mulţi zicea: «las’că pentru ăştia nu-mi mai tocesc moara că şi aşa îs pe calea de a fi ai noştri».        În sfârşit află un creştin adevărat în persoana unui pădurar ce trăeşte la marginea unei păduri o viaţă retrasă, evlavioasă şi curată în mijlocul familiei sale. Pe acesta îl bagă dracul pe moara lui. Moara începe a umbla minunat. Pădurarul începe a se certa cu soţia, începe a bea, a se îmbăta… apucă dragoste cu o femeie străină… Îşi lasă casa, soţia, copiii. Moara măcina minunat şi Lucifer cu dracii râdeau de bucurie. Dar deodată moara se opreşte în loc… Dracii se sperie…Ce să fie, ce se întâmplase? Pădurarul se oprise în loc din calea răutăţilor. Dădu-se peste o filă din Biblia pe care o citea mai demult cu drag şi deodată s’a trezit în el dorul şi dorinţa după viaţa curată de mai înainte. Pădurarul plânge şi moara dracului stă pe loc. Pădurarul se întoarce plângând către Dumnezeu şi pleacă acasă la soţia şi copilaşii lui iubiţi. Atunci moara dracului deodată pocneşte şi se sparge în mii de bucăţi, iar dracii fug îngroziţi…
       Cititorulei învaţă şi tu din această istorisire că binele poate birui răul. Moara cea roşie a dracului umblă numai până când trăeşti în păcate şi fărădelegi, dar îndată ce te hotărăşti şi ieşi din ticăloşie, moara dracului stă pe loc şi nu mai are nici o putere, ia seamă, cititorule, că dracul umblă şi azi după «măciniş» pentru moara lui. De cumva cu păcatele şi ticăloşiile tale te-ai băgat şi tu pe coşul lui, opreşte-te în loc cu ajutorul Domnului Isus, întoarce-te înapoi şi moara dracului se va sparge şi tu vei scăpa de peire sufletească.
Articol din «Lumina Satelor» 1924 Nr.24 pag.4