La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Facere c. 1, v. 1.
Gânduri sufleteşti.
«Ridicat-am ochii mei spre munţi, de unde va veni ajutorul. Ajutorul meu dela Domnul, celce a făcut cerul şi pământul. El nu va îngădui întru clătire piciorul Tău, nu va dormita celce te păzeşte, Iată nu va dormita nici va adormi celce păzeşte pe Israil. Domnul te va păzi pe tine. Domnul este acoperemânt ţie peste mâna ta cea dreaptă. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea». Psalm 120.
Sunt două cuvinte, pe care, de le vei păzi în inima ta ziua şi noaptea, pace îți va fi partea în viaţă, mângăere în faţa gropii şi nădejde dincolo de mormânt. Aceste două vorbe sunt: Cu Dumnezeu! Cu Dumnezeu de te scula, ziua va fi scrisă în cartea vieţii tale,şi de te culci cu Dumnezeu, somnul îţi va fi lin şi fără griji. Cu Dumnezeu la şcoală, de eşti şcolit, vei învăţa ştiinţa vieţii. Cu Dumnezeu de vei pleca în străini, te vei întoarce voios şi sănătos. Cu Dumnezeu de începi lucrul tău, se sfârşeşte cu bine şi, de isprăveşti cu Dumnezeu, fapta ta te va însoţi odată acolo, unde nu mai poate veni cu tine nici un tovarăş şi nici un bun din lumea asta. Cu Dumnezeu îu bucurii, ele sporesc mai mult şi rămân statornice; cu Dumnezeu în suferinţe, le porţi uşor şi spre a ta binecuvântare. Cu Dumnezeu în ceasul morţii, ea-ţi va fi o pașnică întoarcere la Tatăl. Cu Dumnezeu în mormânt, odihneşti în Domnul, până la învierea deobşte. De aceea roagă-te zilnic Tatălui ceresc să-ţi sădească în inimă şi să prindă rădăcini adânci aceste două cuvine: Cu Dumnezeu! Să nu le spui niciodată cu uşurătate, ci caută să-ţi fie mereu un izvor de putere, o armă de sprijin în lupta aspră a vieţii, o mângâiere în încercări, suferinţe şi în boală, o stea luminoasă la ceasul morţii, în întunericul, ce învălue atunci gândurile şi simţirile omului. Doamne lângă inima noastră de tine acum şi în vecii vecilor; fără ajutorul tâu nu putem nici lucra nici odihni, nu putem nici trăi, nici muri!
Policarp.
Articol din »«Lumina Satelor» 1926 Nr.35 pag.4
