Eu, sunt Alfa şi Omega, începutul şi Sfârşitul, zice Domnul Dumnezeu. Apoc. c. 1, v. 8.
„Domnul meu mă vede“.
Un ostaş al Domnului se nimerise la lucru cu un alt om, la un domn inginer.
Acum putem dormi puţin căci domnul e dus de acasă şi nu ne vede — grăi omul.
O, nu — răspunse ostaşul — eu nu pot face acest lucru pentrucă Domnul meu e acasă şi mă vede.
Orice lucraţi, să lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni (Col. 3, 23).
„Miles Cristi“.
Un vestit general francez, De Sonis, a lăsat să і se scrie pe mormânt numai două cuvinte latineşti: Miles Cristi, ceeace înseamnă »ostaşul lui Hristos«.
Voia să spună generalul prin aceste cuvinte că toată gloria sa şi toate biruinţele sale le-a câştigat prin credinţă, considerându-se pe sine-şi ca un umil ostaş din marea Oaste a celor credincioşi.
Să trăim şi noi, ostaşii Domnului, o viaţă de luptători şi biruitori, pentrucă la sfârşitul vieţii să ni se pună pe crucea dela capul mormântului numele cel’am purtat: »ostaşul Domnului Hristos«.
Cel mai scump loc.
Într’o adunare s’a ridicat odată întrebarea despre care ar fi cel mai scump loc din lume.
Eu socot — a răspuns un credincios — că cel mai scump loc din lume ar fi acela despre care s’ar putea garanta că acolo nu locueşte Dumnezeu şi judecata Lui. Acel loc o fi asaltat d*e mulţimea celor ce umblă să scape de sub ochii lui Dumnezeu şi de judecata Lui — şi ar fi plătit din greu, cu aur şi argint.
Numai cât, un astfel de loc nicăeri nu se poate afla şi nici cu toate comorile lumii nu s’ar putea cumpăra.
Preluate «Din Oastea Domnului» 1930 Nr.20 pag.3
