Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu. Apoc. c. 19, v. 15.
Păţania unui batjocoritor al praznicelor.
Şi-a lucrat via în praznice şi pe urmă grindina i-a făcut-o una cu pământul — de mânie a ieşit afară cu puşca „să împuşte pe Dumazeu“.
Noi am scris aici la foaie neîncetat despre păcatul ce-l fac cei mai mulţi creştini faţă de ziua Domnului, faţă de praznicul Duminecii şi a celorlalte sărbători.
Lăcomia îi face pe unii creştini să lucreze şi în ziua Domnului, iar pe alţii îi duce să se odihnească pe la cârciume şi alte sfaturi şi petreceri lumeşti.
Dar se înşală amar toţi cei ce cred că pot da înainte cu lucrul ce-l fac în ziua Domnului. Vai şi amar de acest lucru. Iată mai jos o pildă din cele multe, multe.
Cucernice părinte! Mă lupt mult cu oamenii de aci, şi când le spun să meargă la Sfânta biserică, ei zic că nu au găsit nicăirea în carte, să mergem în ziua de Duminecă la biserică şi vitele să rabde foame.
Şi unul dintre aceştia râdea de mine, zicând că m’am făcut călugăr. Dar acuma ca să vadă puterea lui Dumnezeu i-a bătut toată recolta cu grindină.
Tot aşa s’a întâmplat Cucernice părinte şi cu altul care nu vrea să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi spunea că ce mai este dacă se duce Dumineca la Sfânta Biserică şi s’a pus să stropească în ziua de Sfânta Duminecă şi în ziua de Înălţarea Domnului, toate ogrăzile de vie care le-au avut.
Aşa oamenii, iau spus că de ce stropeşti? Atunci el a spus că dacă nu stropeşte atunci în zilele acelea pierde atâţia decalitrii de vin, căci atuncea era nişte ceaţă. Dar Dumnezeu ca să vază puterea lui, a bătut cu piatră până au rămas pământul gol. Şi atuncea a văzut puterea lui Dumnezeu. Dar el văzându-se aşa de nenorocit, a eşit cu puşca afară, strigând în gură mare că vrea să-l împuşte pe Dumnezeu, căci l-a lăsat sărac.
Vă rog Cucernice părinte să publicaţi aceste întâmplări în foi ca să vază şi ei cum vorbeşte Dumnezeu cu ei, aceşti oameni sunt din judeţul Râmnicul Sărat Unul din comuna Gugeşti şi celălalt din comuna Popeşti.
TOADER G. UNGUREANU, ostaş în Oastea Domnului, comuna Gugeşti, jud. R.Sărat.
Ş’apoi ne mirăm de ce-i tot rău în lume.
Articol din «Lumina Satelor» 1930 Nr.30 pag.1