Când l-a mușcat câinele pe tata
Pe unul dintre copiii credincioși, pe care îl iubesc foarte mult, l-am auzit povestind odatã de cînd Îl iubeste el pe Domnul Iisus.
Sã vã istorisesc cum spunea el atunci unor colegi ai lui: – … De multe ori mi-a vorbit tatãl meu despre Domnul Iisus – zicea bãiatul – dar multã vreme prea putin am înțeles eu din ceea ce mi-a spus el. Îmi vorbea adeseori despre dragostea pe care a avut-o pentru noi Domnul Iisus, încît a primit sã moarã pe Cruce , în locul nostru, pentru pãcatele noastre, spre mîntuirea noastrã. Cum vrãjmașul satana voia sã ne piardã pe veci, dar Domnul nostru Iisus Hristos S-a așezat între noi și el, ca sã ne scape de moarte.
Cel rãu, care ne urmãrea pe noi, L-a lovit pe El, iar noi am scãpat prin El de gheara fioroasã a celui rãu. Cît de mult ne-a iubit pe noi Domnul Iisus…
Totuoi n-am înțeles dragostea Domnului Iisus așa cum ar fi trebuit, pînã cînd s-a petrecut întîmplarea pe care v-o povestesc acum.
Era într-o primãvarã… Se tot auzea cã umblã cîini turbați și mușcã pe oricine întîlnesc. Despre cîțiva copii care umblau singuri am și auzit cã au fost mușcați de astfel de cîini. Unii au murit, iar alții erau pe la spitale.
Într-o zi eram în grãdinã departe și mã uitam dupã cocorii care veneau pe sus. Tata, cu o furcã de fier, lucra mai încolo la acoperișul unui gard. Deodatã îl vãd pe tata venind în fugã spre mine și strigînd:
– Vino repede, iatã lîngã tine un cîine turbat!
Cu groazã am vãzut înapoia mea un cîine mare, cu capul negru, cu limba scoasã. Am fugit cît am putut, strigînd spre tata, dar cîinele era gata sã mã muște cînd tata a sãrit între mine și el. Cîinele care voise sã mã muște pe mine, s-a repezit spre tata, mușcîndu-l de picior. Dar în clipa aceea tata i-a împlîntat în inimã furca cea de fier și astfel cîinele turbat a murit pe loc.
A murit cîinele, dar tata a trebuit sã sufere, atît acasã, cît și la spital. Pînã cînd s-a vindecat de mușcãtura cîinelui turbat care mã urmãrise pe mine.
Dupã aceea, cînd mi-a arãtat rãnile lãsate pe trupul lui de colții cîinelui turbat, tatãl meu mi-a vorbit cu lacrimi despre Domnul Iisus. Arãtîndu-mi rãnile cuielor și spinilor pe fruntea, pe mîinile și picioarele Domnului Iisus, mi-a zis:
– Acum înțelegi ce a fãcut El pentru noi?
– Da tatã, i-am rãspuns eu cu lacrimi în ochi.
De atunci, ori de cîte ori vãd icoana rãstignirii Mîntuitorului și privesc la rãnile de pe Trupul Sãu, îmi aduc aminte de tot ce mi-a spus tatãl meu.
Și ori de cîte ori vãd rãnile lãsate de colții cîinelui turbat pe trupul tatãlui meu, îmi aduc aminte de suferințele Domnului Iisus pentru a mîntui din mîna celui rãu sufletul meu și sufletele tuturor oamenilor. Atunci totdeauna îmi vine sã mã uit cu ochii plini de lacrimi spre ceruri, unde este acum Domnul Iisus – și sã mã rog Lui din toatã inima mea:
Doamne Iisuse, Îți mulþumesc atît de mult cã m-ai iubit pe mine și pe toți oamenii cu atîta dragoste, încît ai primit sã mori Tu, numai ca sã ne scapi pe noi.
Îți mulþumesc Doamne Iisuse cã mi-ai dat mie un tatã care m-a iubit atît de mult, încît și-a pus viața lui în primejdie, ca sã mi-o scape pe a mea.
Te rog ajutã-mã sã nu uit niciodatã pe cine mi-a fãcut bine și sã mã ajuți ca în recunoștința mea, sã pot fi atît de mulțumitor cît am datoria sã fiu.
Atît fațã de Tine, cît și fațã de orice binefãcãtor al meu, pînã la sfîrșitul vieții mele. Amin.
Ce fericit am fost vãzînd cã mai sînt și azi încã astfel de copii. Nu voi uita niciodatã cu cîtã dragoste vorbea acest copil credincios de Domnul Iisus și de tatãl sãu.
Slãvit sã fie Domnul!
,,Pe genunchi liu Iisus – Fratele Traian Dorz