TABORUL ȘI GHETSIMANII

          Pe Taborul schimbării la față, vedem lumină şi strălucire; în Ghetsimanii durerii, noapte întunecoasă; acolo fericire cerească – aici fiori de moarte; acolo vocea plină de iubire a Tatălui: „Acesta este Fiul Meu cel iubit”… aici tăcerea mută a Părintelui care s-ascunde; acolo apostolii în extaz de fericire – aici ucenicii desnădăjduiți și întristați; acolo strălucitoarea auroră a schimbării la fața, aici anurgul cu umbrele suferinței; acolo bucuria şi slava, aici întristarea până la moarte. Prin amândouă a trecut Mântuitorul, învățându-ne și nu ratacim dacă şi peste noi vor veni, după ceasuri de fericire și bucurie, zile grele de întunerec, de chin şi suferinta
         Taborul este muntele pe care nu ne este ingăduit să rămânem. El este o gustare a slavel care urmează după noaptea durerii din Ghetsimanii și crucea morții de pe Golgota. A te opri la Tabor, însemnează drumul jumătate. Câți nu sunt cari păstrează amintirile bucuriilor din trecut, cu amărăciunea ca nu mai sunt. El nu vor să intre în Ghetsimani. Încercarea
li-se pare o lucrare a diavolului. Ei nu pot pricepe că nu era cu putință să se facă trei colibi pe Tabor, fiindcă nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu.
         Dragă suflete, dacă ai fost cu Domnul pe Tabor, dacă acolo îți aduci aminte că ai trăit clipe mårețe, crede-mă, faci o mare greşală, trăind în regretul clipelor, când tocmai încercarea prin care Dumnezeu te-a rânduit să treci, a fost poarta și ca ea (Matel 7) prin care trebuia să treci la vesnicia slavei. Acolo ai gustat ceeaice ți-s’a făgăduit că vei avea dacă… vei suferi cu adevărat împreună cu El… (Romani 8, 17).
         Dar noaptea Patimilor sperie grozav carnea şi sângale. Este un clocan care sfarmă chiar şi hotăririle cele mai straşnice; o înfricoşare care ucide chiar şi cele mai curajoase vitejii. Câți din cei cari au spus: „Pentru Tine merg și la moarte” au rupt-o la fugă, atunci când au văzut că arputea să se întâmple chiar aşa. Așa se face că lângă Cruce nu mai sunt trei ca pe Tabor, ci numai unul.
          Cititorule credincios ! Eşti tu cel de lângă cruce sau ai fugit în clipa când al văzut lanturi, sulite și săgeti ?
          Aceasta este istoria tristă a multor slujitori de cari se legau nădejdi mari. Ei au fost plini de curaj şi îndrasneală câtă vreme vieața le era la adăpost. Îndată ce însă norul ia învăluit şi soarele nădejdii lor s’a ascuns, au părăsit ,,grădina” care nu putea să ofere ,, nici un viitor” pentru a se retrage în ,,cetatea” care le ,,oferea” un larg câmp de lucru. În definitiv lucrarea e scopul. De ce să suferi și sa nu poți lucra, când poți să te sustragi dela suferință, în timp ce atât vieața și existenţa ta, cât şi lucrarea ta sunt bine păzite de îngrådrile binevoitoare ale omului. Şi Dumnezeu va găsi fără îndoială, plăcere, în tot ce facem noi, că doar în Numelele Lui facem…
          Ce mai înşelare de sine! Ce mai clădire pe nisipul închipuirior şi nestatornicilor omeneşti! Caci în timp ce i se aduce jertfa unei astfel de slujiri, Cuvântul lui Dumnezeu loveşte altarul ridicat din pietre (cioplite de om) spunând: Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului ? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grasimea berbecilor (I. Samuel
15, 22).
          Calea crucii și lucrarea Crucii nu pot fi înţelese de omul firesc. Ea este o taină pe care numai credința o întrezăreşte.
          Ghetsimanil este o încercare grea. Aici nu mai este strălucire şi fericire ca pe Tabor, ci întunerec, lacrimi şi sudori de sânge, dovezile cele mai tari, pentru adeverirea unui chin ca de moarte.
          Dar cititorule iubit, dacă vrei să ajungi la bucuria şi pacea Împărăţiei lui Dumnezeu, nu poți ocoli nic Ghetsimani nici Golgota. Trebuie să treci pe acolo. Dacă vrei să urmezi pe Mântuitorul, vei avea bucurii fară seamăn pe cari nu le pot avea niciodată cei din lume. Dar crede-mă, dacă intri în slujba Lui şi-i eşti credincios, nu vei fi scutit de încercări și dureri. El însuş ne-a spus: „In lume veți avea necazuri, dar îndrāsniți, căci Eu am biruit lumea” (loan 16, 33).
          Da! Îndrăsniți! Înainte! Slava veşnică este partea tuturor celor ce au luptat, au suferit şi au biruit în El şi cu El.
          O Doanne Isuse, ne-ai facut o mare cinste, noua nevrednicilor, chemândune să Te urmăm! Îți multumim pentru aceasta. Tu ai dat şi dai odihnă inimilor noastre obosite. Ne-ai dat pacea şi ne-ai arătat că jugul Tău este bun și sarcina Ta uşoară. De bucurii nespuse ne-ai facut parte. Ne-ai îndulcit inimile cu dragostea sfintelor bucurii de pe Taborul stralucirii și slavei. Dar Tu ne-ai arătat prin vieața Ta şi prin Cuvântul Tău, că în lume vom avea necazuri, prigoane, dureri și multe suferințe. De aceea Te rugăm, Doamne, rămâi cu noi întotdeauna și mai ales în vremea încercărilor ne mångăie prin harul Tău, că nici unul din noi să nu dea Înapoi în fața suferintelor, ci să mergem pe urmele Tale până la sfârşit, suferind, lupiând şi biruind, ca să putem trece apoi la Tine, unde este Patria bucuriilor noastre.
Fratele Ioan Marini – Familia Creștină Nr.8 pag.6.