Şi iată, vifor mare s-a făcut în mare, încât se acoperea corabia cu valurile şi, venind învăţăceii Lui, L-au deşteptat pe El, strigând: <<Mântuieşte-ne, Doamne, că pierim!>>. Şi le-a zis lor Iisus: <<Ce sunteți înfricoşaţi, puţin credincioșilor?>>. Şi sculăndu-Se, a poruncit vânturilor şi mării şi s-a făcut linişte. ( Mt 8, 24-27 ).
O, ce mult se potriveşte această evanghelie la zilele şi vremile noastre! Este parcă evanghelia vremurilor şi oamenilor de azi. De ani de zile, de la război încoace, şi în marea vieţii noastre s-a făcut un „vifor” ce nu se mai gată. De ani de zile, şi viaţa lumii şi a popoarelor de azi s-a făcut corabie bătută de valurile şi vânturile războaielor, suferințelor, lipsurilor, necazurilor, greutăților şi crizelor de tot felul. Abia scăpăm de o furtună şi alta, mai mare, ne ajunge. Abia se liniștesc un rând de valuri şi altele, mai grozave, se ridică.
Mulţi învăţaţi recomandă multe feluri de sfaturi şi leacuri pentru liniştea şi liniștirea viforului ce a dat în viaţa omenirii. Dar marea vieţii noastre nu se va linişti până când oamenii şi popoarele de azi nu se vor apropia de Iisus Mântuitorul cu cuvintele apostolilor: <<Mântuieşte-ne, Doamne, că pierim!>>.
Din furtunile vremilor de azi, numai o singură cale de scăpare este: întoarcerea la Dumnezeu, la Iisus Mântuitorul şi Evanghelia Lui. Dar oamenii nu se apropie de Evanghelia lui Iisus, ci tot mai mult şi tot mai mult se depărtează şi de aceea şi necazurile tot mai mari şi mai mari se fac. Noi vedem furtuna, ne speriem de valurile ei, dar nu ne întoarcem. (…)
Şi să luăm aminte că evanghelia de mai sus este şi evanghelia neamului nostru. O corabie călătoare peste valurile şi vânturile veacurilor a fost şi corabia neamului nostru. Din toate însă a scăpat, căci Iisus a fost în sufletul, în traiul şi în purtările părinţilor noștri.
Pe Iisus, credinţa Lui şi învățăturile Lui să le avem şi azi în corabia neamului nostru şi în stările din ţara noastră, căci numai așa vom putea scăpa cu bine şi din furtunile vremilor de acum.
