Cîntări Luptătoare
- Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme și cîntări ce gîdilă urechea și inima o-nmoaie ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărări spre Cer și libertate, din iad și din noroaie. Am vrut să-mbrac oștire cu număr nesfîrșit din fiecare carte să-mi plece o coloană de luptători cu suflet și braț nebiruit pornind să spargă încă o linie dușmană. Din orice gînd să-mi iasă o sabie țintind în cuib viclean de șarpe, în inimă de iudă și-n mînă de satană ce umblă uneltind să fure munca celui ce plînge și asudă. N-am vrut să strig cuvinte, ci-am vrut să trag săgeți puternice și multe cu negreșită țintă am vrut să sun alarma, am vrut să rup peceți am vrut să-mpiedic răul să fure și să mintă. Cîntarea-i numai forma sub care-mi ies plecînd ostașii-acestei lupte de-un suflet și-o credință ca oricîți sînt, să meargă coloane rînd pe rînd să lupte-n orice parte spre-aceeași biruință. ... O, dragi cîntări a mele, plecați cum v-am dorit în linii largi de luptă pe-ntins din zare-n zare și nu mai stați din drumul viteaz și strălucit decît cînd o să sune Cereasca Încetare. Luptați să nu ajungeți în mînă la vrăjmaș și-ajunse, nu-i dați sprijin în lupta lui vicleană păstrați-vă și scutul și spada de ostaș nălțînd Solia Sfîntă și-n tabăra dușmană. Plecați-mi, rînduri sfinte, mai multe an cu an mai îndrăzneț, mai sigur, mai ager în mișcare cu fiece săgeată să-nfrîngeți un dușman - așa să vă găsească Hristos pe fiecare!
