„Sus Mărcule, sus!“ — Mărculea trăeşte şi azi.
S’au schimbat vremile, s’a schimbat lumea. S’a dus şi Mărculea. S’a dus şi ursarul се-şi juca ursul prin târguri.
Şi totuşi Mărculea a rămas; a rămas într’o altă formă; a rămas într’o formă şi mai grozavă.
Beutorul, beţivul, nu este altceva decât un »sus Mărcule« pe care îl joacă diavolul.
Ursul e tare, dar în mâna ursarului e slab şi ascultător. De ce? Pentrucă e legat de nas cu o verigă şi e purtat dejun lanţ. Legat fiind în lanţ, el trebue să facă ceeace îi porunceşte ursarul. El trebue să joace aşa cum îi cântă ursarul.
Esact în aceaşi situaţie este şi beţivul. Beutura şi beţia este belciugul (veriga), este lanţul cu care diavolul îl leagă pe om şi îl joacă cum vrea. Beţivul face — şi trebue să facă —- voia diavolului. El trebue să joace, aşa cum îi flueră diavolul.
Ursarul îşi joacă ursul în public: prin târguri, pe străzile oraşelor, prin uliţele satelor, etc. Aşa face şi dracul. El îşi joacă »ursul* în public, în fiecare zi de târg, eu văd aici la Sibiu pe »sus Mărculea*. Chiar şi Marţia trecută am văzut pe un beat măsurând străzile şi măturând noroiul. Lumea se strânsese grămadă în jurul lui şi râdea cu hohot. Oare nu era şi acesta un fel de »urs« pe care îl juca »ursarul« diavol, iar lumea râdea?
Pe mine însă, în loc de râs, m’au năpădit lacrimile văzând cum îşi bate joc diavolut de cea mai aleasă făptură a lui Dumnezeu.
Sus Mărculea de odinioară era de râs şi de petrecanie, dar »sus Mărculea« cestalalt este de plâns pentru orice creştin adevărat.
Ursul ‘nu-se-poate elibera din mâna ursarului, oricât de tare ar fi — pentrucă e legat. Aşa e şi păcătosul şi pătimaşul. El este un »rob al păcatului* (loan 8, 54). El este un legat în lanţurile lui Satan. Toate încercările lui de a scăpa din aceste lanţuri cu puterile lui — sunt zadarnice. Lanţurile beţiei şi altor patimi rele, le poate frânge numai Isus Mântuitorul pentrucă El a venit anume să strice lucrurile diavolului (1 loan 3, 8).
Dragă cetitorule! Те-a prins şi pe tine ursarul diavol în lanţurile lui! O, nu mai rămânea în această ruşinoasă robie. Intră îndată în »Oastea Domnului«; predă-te Lui, cere ajutorul Lui şi El îndată te va scăpa
Oastea Domnului Nr. 1 Pag.5 1929
Sus Mărcule, sus .. .*)
Sus Mărculea cel de azi
L-am văzut şi io într-o Marţi
Chiar în Marţia de Ajun
De Ajunul lui Crăciun
Plecase la colindat
Pe la crăşmile din sat
Iar în Joia de Crăciun
ÎI văzui lângă un prun
Se culcase de hodină
Peste drum într’o grădină
Cu belciugul pus la nas
Şi cu sudori pe obraz
Căci legat şi el jucase
Cum ursarul îi cântase
Dară cătră asfinţit
Şi Mărculea s’a trezit
Cum s’a dus din deal în drum
Nu ştiu eu ca să vă spun
Dar pe cioarici şi căput
Avea noroi cât de mult
Cu capul greu şi’aplecat
Drumu-i lung. de măsurat
Sus Mărculea, cel ciudat
Fusese la colindat
Dar apoi şi mai apoi
S’a trezit plin de noroi.
Neag Trandafir ostaş în Oastea Domnului com. Brâznic Hunedoara. *) O poezie scrisă ca răsunet la articolul Sus Mărcule, sus , ce s’a pu[1]blicat în numărul de Crăciun al acestei foi.
Oastea Domnului Nr.4 Pag.4 1930
