Sfinţirea sufletului (1 Tes. 5, 23)

       Un duh sfinţit poate să rămână în această stare numai câtă vreme este păstrat într’un suflet sfinţit. De aceia rugăciunea apostolului cuprinde după duh, îndată şi sufletul.

       Ce minunat este un suflet dornic mereu de sfinţire, care o caută mereu şi aleargă după ea. Pentrucă în lumea aceasta, sfinţirea este chemarea noastră (1 Tes. 4,7) şi aceasta este starea la care trebuie să ajungem. Să fim sfinţi în toată purtarea noastră. Că, din pricina multelor noastre slăbiciuni, unii din noi nu putem ajunge niciodată la plinătatea acestei stări — asta nu înseamnă că nu trebuie să ne străduim pentru a o ajunge. Unde nu am ajuns astăzi — Domnul ne va duce mâine… Unde nu am ajuns în lumea aceasta. Domnul ne va duce în ceialaltă. Dar dorinţa de a ajunge — noi trebuie s’o avem mereu în noi. Iar El o va împlini (Ps. 145,19).

       O, Domnul şi Dumnezeul nostru, cât de multe primejdii pândesc sfinţirea sufletplui nostru! Te rugăm pe Tine Domnul Sfinţeniei să ne-o dai Tu însuţi pe deplin, şi să ne păstrezi mereu sfinţirea în sufletele noastre. Ca să fim vrednici de chemarea Ta şi de Numele Tău. Amin.

Articol din Calendarul Isus Biruitorul 1948 pag. 25

De nu primești nimic străin

 

– după 2 Cor. 3, 18 –

De nu primești nimic străin în duhul tău și-n minte

lumina gîndului senin îți va luci-n cuvinte.

 

De nu-ți pătezi cu nici un rău a cugetului unde

tot mai adînc lăuntrul tău sfințirea-l va pătrunde.

 

De nu-ți arunci nepăsător clipita niciodată

cu rod etern strălucitor duci viața ta-ncărcată.

 

De nu-ți lași frații-ndurerați să plece sau s-aștepte

mereu mai drept ai să străbați cărările-nțelepte.

 

De nu-ți lași duhul ispitit să cadă-n neascultare

în chip curat și liniștit te-mbraci spre sărbătoare.

 

De nu te-abați din legămînt ci-l ții în gînd și-n faptă

nu știe minte și cuvînt ce slavă te așteaptă.

 Fratele Traian Dorz – Vol. Cântări Luptătoare