La Duminica Floriilor: Să-L Primim pe Hristos cu stâlpări şi ramuri de fapte bune.

       «În vremea aceea apropiindu-se Isus de Ierusalim a trimis doi ucenici zlcându-le: mergeţi în satul care este înaintea voastră şi numai decât veţi găsi o asina legată şi mânz cu dânsa; deslegându-o aduceţi-o la mine. Şi de va zice vouă cineva ceva, veţi zice, că acestea Domnului trebuesc şi numai decât le va trimite pe ele. Iar acestea toate s’au făcut, ca să se plinească ceeace s’a zis prin prorocul ce zice: Ziceţi fetei Sionului: iată, împăratul tău vine la tine blând şl şezănd pe asină şi pe mânz, Fiul celui de sub jug. Şi mergând ucenicii au făcut precum le-au poruncit lor Isus. Au adus asina şi mânzul şi au pus deasupra lor veșmintele sale şi au şezut pe dânsele. Iar cei mai mulţi din norod aşterneau veşmintele lor pe cale şi alţii tăiau stâlpărl de copaci şi le aşterneau pe cale. Iar noroadele cel ce mergeau înainte şi cel ce veneau pe urmă, strigau, zicând: osana

       Fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!»… (Mateiu cap 21, 1—11).
Creştinilor! Să luam aminte: Împăratul Hristos se apropie acum şi de Ierusalimul sufletului nostru.
Sosesc Paştile şi praznicul acesta trebue să-l aştepte tot creştinul cu sufletul curat şi curăţit de păcate.
       Este o datină bună ca tot creştinul să aştepte Învierea, cu casa curată şi orânduită, Este parcă ceva ce ne îndeamnă să simţim că fără casa curată, văruită şi împodobită nu vin Paştile. Vedeţi! Acelaş lucru trebue să-I facem şi cu casa sufletului nostru acum pe când soseşte Învierea. Căci doară şi casa sufletului are lipsă de curăţire. Câte gunoaie de păcate nu se strâng într’un an în ea. Să ne curiţim dar şi casa sufletului cu post, cu rugăciuni, cu mărturisiri, adică cu căinţă şi lacrimi pentru păcate pentruca — prin sf. împărtăşire — să intre împăratul măririi în casa sufletului nostru.
       Şi apoi încă ceva ne învaţă praznicul de Duminecă. Uitaţi-vă bine, cum tot aceeaşi oameni care îl întimpină pe Hritos acum Duminecă cu osaneie, cu flori şi ramuri de finic — peste 3 zile îi ies în cale cu batjocuri, cu cruce şi cuie să-L răstignească. Este aceasta o învăţătură să nu fim şi noi în chipul şi asemănarea evreilor din praznicul de Duminecă. Să luăm aminte! De câteori eşim şi noi în calea lui Hristos cu flori de rugăciuni, cu posturi şi mărturisiri, dar cu faptele noastre cele rele Îl răstignim iarăşi pe cruce: în asemănarea gloatelor din evanghelie suntem.
       Noi trebue să fim în asemănarea pomului buu care face mai întâi frunze, apoi fiori şi pe urmă florile leagă roadă. Aşa şi în pomul vieții noastre, frunzele patimilor şi florile rugăciunilor trebue să lege roade de fapte bune, altcum de nici un folos nu sunt. «Tot pomul ce nu face poame bune să taie şi în foc se aruncă» (Mateiu 7, 18).., «Nu tot cela ce-mi zice Mie Doamne, Doamne va intra în împărăţia cerurilor, ci cela care face voia mea» (Mateiu 7, 21)… «ce-mi ziceţi Mie Doamne, Doamne şi nu faceţi cele ce vă zic Eu» (Luca 6, 46)… a zis Mântuitorul Hristos. Ascultați ce pildă frumoasă a spus odată Isus: «Când cineva aruncă sămânţa în pământ, pământul din sine rodeşte mai întâi iarbă, apoi spic şi după aceea grâu deplin în spic. Şi când se coace rodul îndată trimite secera, că a sosit secerişul» (Marcu 4, 26, 29). Aşa trebue să se gate şi postul nostru cu «grâu deplin în spic» — cu fapte bune, altcum n’ajunge nimic. Să-I întâmpinăm pe Hristos cu flori de curăţenie sufletească şi cu spice de fapte bune. Pentru primirea Iui Hristos să dezbrăcăm şi noi hainele noatre cele de zavistie, de trufie, de patimi şi păcate. Calea Iui Hristos trebue să treacă peste păcatele noastre aruncate la picoarele Lui. I. Tâlcuitor.
Articol din Lumina Satelor 1924 Nr.15 pag.3