Este de-a dreptul scandalos ce se întâmplă în Duminica a XXVI-a după Rusalii: „Unui bogat i-a rodit din belşug ţarina”(Lc.XII,16).Ştiam că în mila Lui „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”(Mt.V,45) dar ni se pare prea de tot ca belşugul să vină tot peste cel bogat.Oare nu erau atâţia săraci în Israel cărora Domnul să le poată umple jitniţele ?Aproape că înţelegem iritarea lui Iona după episodul Ninive:”Ştiam eu că Tu eşti un Dumnezeu Îndurat şi Milostiv”:(Iona IV,2),iar acum ,întradevăr remarca Ecclesiastului ne apare  cât se poate de pertinentă:”Este încă o nepotrivire care se petrece pe pământ,adică sunt drepţi cărora li se răsplăteşte ca după faptele celor nelegiuiţi,şi sunt păcătoşi cărora li se răsplăteşte ca după faptele celor drepţi.Am zis  că şi aceasta este o deşertăciune.”(Eccl.VIII,14)

Şi totuşi avem o reţinere.Nu ni se spune că bogatul şi-ar fi dobândit avuţiile pe căi nedrepte.Ba dimpotrivă,acesta ne apare mai degrabă ca un tip deosebit de pragmatic,cu autentice calităţi manageriale,interesat de buna chivernisire a rezultatelor muncii sale.De altfel,ar fi o eroare să tâlcuim simplist această parabolă,rezumându-ne a înfiera bogăţia şi îmbuibarea.O atare abordare într-o societate cvasi-sărăcită cum este cea în care trăim ar presupune o serioasă doză de cinism.De altfel,pauperitatea nici nu constituie un permis de liberă trecere spre Împărăţia lui Dumnezeu.Din nefericire,clasa muncitoare nu merge totdeauna în paradis!

Şi totuşi bogatul acesta are câteva probleme.

În primul rând,monologhează prea mult.În trei versete consecutive „zice” tot el:”zice cugetând în sine”(v.17),”zice” despre ce va face cu bunătăţile sale(v.18) şi tot el „zice sufletului” său (v.19), Este totuşi prea mult ! Nu mai este loc pentru nimeni să intre în dialog cu el.

În versetul 20 ,însă Dumnezeu intervine miraculos.Este o minune,am putea spune,să auzi glasul Creatorului,dar orice minune se petrece când omul nu mai percepe minunea propriei vieţi,şi când se crede îndreptăţit să exploateze,după propriile capricii,un univers în care se vrea singurul  Stăpân.De trei ori  a tot „zis” bogatul dar acum a venit vremea să „zic㔺i Dumnezeu…

„Dar Dumnezeu a zis”(v.20).Cu acest „dar” Dumnezeu falimentează de fapt orice proiect făcut fără El şi dintr-odată,bogatul nostru ne apare mult mai uman,aproape un nefericit…Obişnuit să ia singur decizii,se confruntă acum cu situaţia, inadmisibilă pentru el,în care altcineva hotărăşte în locul său (şi nu într-un domeniu oarecare).

Bogatul din Duminica a XXVI-a după Rusalii mai are o problemă.El trăieşte într-o confuzie generalizată.Se mişcă într-o beznă adâncă… O adevărată noapte… Confundă nevoile sufletului cu cele ale trupului !

Îi lipseşte orice reper pentru a înţelege că există un lanţ logic între „DAR” şi „DĂRUITOR”. Când acest lanţ se rupe,dispare mulţumirea.Iar când dispare mulţumirea apare păcatul.”Şi oridecâteori Dumnezeu dă omului bogăţii şi bunuri şi îi îngăduie să mănânce şi să-şi ia partea lui şi să se bucure de munca lui aceasta este un dar de la Dumnezeu”:(Eccl.V,8) „Acela care se bucură de un lucru oarecare în această lume,fără a rosti o binecuvântare,comite un abuz”.(A.Şafran).Bogatul nostru falimentează în faţa jitniţelor sale pline.Mănâncă fără să mulţumească Celui care a scos pâinea din pământ !”Aşa cum mâncaţi,aşa Îl slujiţi pe Dumnezeu”(Rabi Israel Baal Şem Tov).Bogatul nu ştie să-şi îmbie sufletul să mănânce adevărata hrană şi de aceea  sufletul se va cere de la el…Este o noapte teribilă pentru el !

Oare de ce-o fi trebuit să-i mai rodească din belşug ţarina  ?….

Poate pentru noi… pentru ca în această Duminică a XXVI-a după Rusalii – prima din Postul Naşterii Domnului, să ne ajute a vedea în tot avem un dar al Lui Dumnezeu şi să ne pregătească a-I mulţumi pentru divinul „DAR” ce ne va fi adus de Crăciun  –  Fiul Său ,întrupat pentru noi şi a noastră mântuire…

Pr.Gheorghe Gogan