Prin darul Botezului din râul lordan, Mântuitorul Hristos a spălat păcalul strămoşesc şi a înnoit omenire prin apă și prin Duh. Acest dar al înnoirii şi naşterii din nou prin apă și Duhul botezului, a trecut apoi asupra fiecărui om. Prin darul botezului fiecare om se spală de păcatul stramosesc şi se naşte a douaoară pentru împărăția lui Drmnezeu.
Iată deci ce dar mare și sfânt ne-a läsat noua botezul Domnului din râul Iordanului. Dar Iuăm aminte. Darul ce ni l-a lăsat lordanul cere şi datorii dela noi. Dacă darul Botezului ne-a fäcut ,,fi lui Dumnezeu”, apoi trebue să și trăim şi să ne purtäm ca fil lui Dumnezea și frați între olaltă. Dacă Duhul sfânt s’a pogorat peste noi şi dacă ,,corpul nostru este casa Duhului Sfânt”, (1. Corinteni 6, 19), trebue să se şi arate între noi ,,roadele Duhalui”: ,,iubirea, pacea, +ndelunga răbdare, bunătatea, credinta, blândetele, Infrânarea” …(Galateni 5, 22).
La praznicul Botezului, creștinii noștri strâng apă sfințită prin vase ca să o aibă în decursul anului. Un frumos și folositor lucru
este acesta, dar pe lângă această apă să umplem şi vasul sufletului şi inimii noastre cu apele și darurile Duhului Sfânt pentruca să ne spălăm cu ele inima de feluritele necurățenii ce se pun pe ea în decurul anului. Aceasta este apa cea curățitoare despre care aşa de frumos spun cetanile dela praznicul botezului: ,,Așa grăește Domnul, cei însetați veniți la ape și beți fără de arginț şi fără pret”… ,,Acestea zice Domnul: spălați-vă şi vă curățiți,, scoateți vicleşugurile din inimile voastre. Părăsiți-vă de răutățile voastre, înväțați-vă a face bine. Căutați judecata, izbăviți pe cel năpăstuit, faceți dreptate văduvei şi săracului”… Şi atunci, ,,de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca roşala, ca lâna le voiu aibi”… (Isaia 1, 16).
Aceasta este taina cea mare a botezului: curățirea de păcate şi înnoirea vieti.
I. Tâlcuitor. Lumina Satelor Nr.2/1924
Zapisul din apele Iordanului.
După-scoaterea din raiu cică şedea Adam la poarta raiului cu Eva şi cu mare plângere se tângtiiau.
Da Saraoţchi, care unde:nu-şi bagă coada, făcu ce făcu şi aprcpiindu-se de Adam îi zise:
— Ce plângi tu, Adame?
— Cum n’oi plânge a zis Adam, că iacă aşa şi aşa. — Cum am fost şi cum sunt.
— Ei, de asta plângi — a zis ucigă-l toaca. Nu mai plânge că te fac eu să fii fericit numai dacă-mi făgăduieşti că-mi vei da mie toată seminţia ce a eşi din tine..
— Dăruită să-ţi fie, zise nesocotitu de Adam.
— Te învoieşti dar? zise diavolul bucuros.
— Mă învoiesc, zise iar Adam.
— Aşa dar trebue să-mi dai o întărire la mână, un zapis ca sä-l am la mână, a mai zis Cornoratul.
— Păi ţi-oi da şi zapis, face Adam, dar cum şi ce fel?
Tartorul nu stătu mult la gânduri, ci aducând o mână de lut, a făcut aşa ca un fel de cărămidă şi-i zise lui Adam :
— «Pune mâna ice şi asta-mi va fi zapisul», zice Aghiuţă. Adam puse mâna ce se întipări în lutul cela şi cu asta găti zapisul; iar ucigă-l crucea, puse cărămida în foc, o uscă bine şi astfel se asigură din partea zapisului.
Dar acum alt gând îl muncea pe necuratul: Unde să şi ascunză zapisul? Se suci, se gândi, se chiti în fel şi chip şi de odată înfăşcă cărămida şi se duse tocmai la apa Iordanului şi acolo în fundul apei îşi ascunse fi zapisul gândind că de acolo nimeni nu i-l va lua. Dar nu s’a bucurat mult timp Michiduță de zapis, că Domnul Hristos la botez, când s’a botezat în apa Iordanului, a stat cu picioarele tocmai pe cărămida aceia, care era zapisul dracului şi l-a stricat.
Articol preluat din Lumina Satelor Duminecă 14 Ianuarie 1923. Nr.1 pag.3
