În păcatuirea cu buzele este o cursă primejdioasă

Proverbe 12, 13

Familia cresștină 1941

Bârfitor nenorocit! Nu cleveti
Ești om și nu fiară sălbatică. Nu sfâșia deci bunul nume al fraților tăi, cum văd că faci. Nu uita, că dacă ränile pricinuite de mușcăturile şerpilor, se vindecă anevoios, cele pe cari le face gura ta clevetitoare, se vindecă și mai grea.
Bârfitor nenorocit! ia seama că ești om şi nu şarpe, să răspândești un aşa de primejdios venin, din gura ta clevetitoare.   Ești om; nu te preface în fiară sălbatică, ce muşcă și ucide. Dumnezeu ți-a dat gura, nu să muşti, ci ca prin felul de vorbire și dragostea ta, să vindeci ranele fratelui tău. Încodată: esti om, nu șarpe. Să nu îmbolnăvești deci un sat întreg cu gura ta înveninată. Ești om și nu fiară sălbatică. Nu sfåşia deci bunul nume al fraților tài, cum văd că faci. Adu-ți aminte că ți-s’a dat gură, nu ca să fie un mormånt puturos, din care să iasă mirosul grozav al morții, cum spune David, ci parfumul mirositor al vieții, cum ne învață sf. ap. Pavel. Nu uita, că dacă rănile pricinuite de muşcăturile serpilor se vindecă anevoios, cele pe cari le face gura ta clevetitoare, se tămăduesc și mai greu și că dacă faci atâta rău, clevetind, şi-l ascunzi cu meșteşug, nu vei fi niciodată în stare să dregi răul făcut
(Hrisostom)

,,Dacă zavistueşti oile, te räzboieşti cu pästorul”
Chiar de-ar face cineva minuni, totuşi prin fapta zavistiei va fi mai pángărit decât curvarii și mai nelegiuit decât talharii              Dacă zavistuești oile lui Hristos, te războiești cu păstorul lor. Zavistuești oile acele pentru cari Hristos și-a vărsat sângele şi pentru care ne-a poruncit și nouă a face totul De aceia, chiar de-ar face cineva minuni, şi ar arăta vieața sfåntă, chiar de-ar posti și s-ar culca pe jos, totuşi prin fapta zavistiei va fi mai pångărit decât curvarii şi mai nelegiuit decât tålharii. Dacă cineva ar lua în mâini un tårnacop aprins la capătul de sus și ar da foc bisericii și ar surpa altarul oare nu fiecare din cei de față ar svårli cu petre asupra lui, ca asupra unui pângăritor?.. Acelaşi lucru il face şi zavistuitorul care ține în mână o flacără mai arzătoare decât focul, adica zavistia, cu care aprinde casele şi sufletele semenilor.Oare unul ca acesta de ce fel de pedeapsă poate fi vrednic?.

LAUDA SI DEFÄIMAREA
In lume suntem ca marfa scoasă la vânzare. O zii negustori ridică pretul nostru până la cer, alții il scoboară până la nimic   Întotdeauna, lauda sau defăimarea, care vine dela oameni împart sufletul nostru în două: cu o parte ne bucurăm de laude, iar cu cealaltă ne întristăm de defäimari. Și dimpotrivă: cu partea cu care ne bucurăm, ne puten întrista; după cum, cu partea cu care ne întristăm, ne putem bucura. Dar cu toate acestea, simțim în adâncurile tainice ale conștiinței noastre, că nici lauda, nici defăimarea n’au spus totul despre noi.
De aceea fii băgător de seamă la laudele peste măsurä ca şi la defăimările de acelaş fel, socotindu-te mai mic decât cele dintâi și mai mare decât cele din urmă
Ca astfel să nu fim înalțați prea sus, fåra aripi, şi să nu te nimicești fără nici un sprijin.

Omul de ninic
Omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, clipeşte din ochi, dă din picior şi face semne cu degetele. Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într’una și stârneşte certuri. Deaceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate va fi zdrobit deodată și fără leac (Proverbe 6, 12-15)

Pui de napârci
Cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sânteți răi? Căci din prisosul ininii vorbeşte gura.
Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui (Mat. 12, 34-35).

…Tot aşa şi limba,
este un mic mădular şi se faleşte cu lucruri mari. lată un foc mic ce pădure mare aprinde. Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei… Din aceeaș gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebue să fie aşa, frații mei! (lacov 3, 2-12)

Șase lacruri
uräşte Domnul, şi chiar şapte îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile cari varsă sånge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău; martorul mincinos, care spune mincuni; şi cel ce stârnește certuri între frați. (Proverbe 6, 16-19)

Dar acum
lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmaşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură. Nu vă mințiți unii pe alți, întrucât v’ați desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v’ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoeşte spre cunoştintă, după chipu! Celui ce v-a făcut (Colos. 3, 8-10).
Cine dintre voi este întelept şi priceput? Să-și arate prin purtarea bună, faptele făcute cu blândeța înțelepciunii! – Dar dacă aveți în inima voastră pizma amară și duh de ceartă, să nu va läudați şi să nu mințiți împotriva adevărului. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamântească, firească, drăcească
Caci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele (lacov 3, 13–15),

,,Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dresaă cu sare (Coloseni 4,6)”

Biblia Bartolomeu ,,Cuvântul vovtru să fientotdeauna plăcut, dres cu sare, ca să știți cum trebuie să-i răspundeți fiecăruia.

,,Cine vorbește mult, nu poate să nu păcătuiască (Proverbe 10, 17)” 

Biblia D. Cornelescu Proverbe 10. 19

Biblia Bartolomeu ,,Din vorba multă nu vei scăpa de păvat, dar cel ce-și reține buzele va fi prevăzător. Prov. 10.20