Acum Duminecă avem la rând evanghelia cu tinărul cel bogat care s’a apropiat de Isus cu întrebarea: Învățătorule bune ce voiu face să moștenesc viața de veci. Păzeşte poruncile -i-a zis Domnul. Le-am păzit, a răspuns tînărul. Şi i-a zis lui Isus: încă una îți lipseşte: împarte-ți averile săracilor şi vino după mine. Iar tînărul auzind aceste s’a întristat, căci era bogat foarte. Şi a zis Isus: cât de anevoie vor intra îatru împărația lui Dumnezeu cei avuți (cetiți pe larg această evanghelie la Luca cap 18, vers 18-25).
Să cercetăm înțelesul acestei evanghelii. Întâi să ne ntrebăm, de ce a venit tînărul la Isus? Ce l-a adus la Isus, căci avea și avere avea și paza poruncilor? A venit la Isus pentrucă nici una, nici alta nu-i dădea liniştea şi pacea sufletească. Sufletul nostru se doreşte spre izvorul păcii şi fericirii: spre Isus Mântuitorul. Tînărul din evanghelie plecase spre acest izvor, a venit la el, dar, vai, nu l-a aflat. El agrăește pe Domnul cu cuvintele: Învățătorule bune; el venise la Domnul ca la un mare cărturar, ca la un rabin învățat; de aceea Mântuitorul îi răspunde, ce mă numeşti bun.
Mântuitorul vede îndată sufletul acestui tînăr; il vede stăpânit de patima iubirii de avuții; vede înlăuntrul lui idolul iubirii de avutii. Înca una iți lipseşte – îi zice Domnul – lapădă-te de avuțiile tale şi vino după Mine. Adecă Mântuitorul zicea: tu tînărule ți-ai făcut un idol din bani şi averi… până când pe acest idol il iubeşti mai mult decât pe Dumnezeu şi sufletul tău nu poți dobândi fericirea.
Mântuitorul l-a pus pe tînărul din evanghelie la hotarul, la răspântia mântuirii sufleteşti dar el n’a putut trece acest hotar. „S’a întristat căci era bogat foarte” ținea mai mult la avuție decât la Domnul.
Aici este cheia înțelegerii evangheliei cu tînăral cel avut. Domnul cere dela noi o viață predată cu totul Lui, cere dela noi să ne despårțim de toate patimile şi de toți idolii noştri şi să mergem după El. Înțelesul evangheliei de Duminecă nu este vinderea averilor, ci este porunca cea mare să trăim o viață predată cu totul Domnului. Vinderea averilor şi împărțirea la săraci, încă nu înseamnă nici pe departe mântuirea sufletului. Eu pot sa dau săracilor tot ce am, iar inima să o las diavolului – am dobândit oare ceva? Pot sã mã lapăd de averi, dar să rămân cu plăcerile am dobândit ceva? Hotarât că nu. Şi de-aş împărți săracilor toată avuția mea, iar dragoste nu am – pe Domnul nu am – nici un folos nu-mi este [1 Corinteni 13, 3)
Mântuitorul a cerut dela tînărul din evanghelie läpădarea de avuții pentrucă ştia că tinărul e stăpânit de patima asta. Dela alți, Domnul cere tot aşa să se lapede de pizme, mănii înşelăciuni, minciuni şi alte răutai. Cel ce vrea să vie după Minea zis. într’ait loc Isus
– trebuie să e lapede desine Şi lăpådarea de sine este un lucru tot atât de însemnat ca şi
lăpădarea de, idolul iubirii de argint şi avuții.
Să nu creadă cineva că evanghelia ne-ar învăta ca trebue să urâm avuțiile şi să le risipim. O, nu! dar cere evanghelia să nu facem un idol din ele: să nu le iubim mai mult decât pe cele sufleteşti; să nu ne înecăm în spinii lor. Tot celce iubeşte pe tată sau mamă – tot celce iubeşte lumea mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” Mateiu 10, 37). .,Bogatia de ar curge nu va lipiți inima de ea” (psalm 37, 20). „Căci unde este comoara voastră, acolo e şi inima voastră” [Luca 12, 34].
Dar greşala creştinilor de azi, e tocmai aici. Comoara de care se lipeşte inima noastră sunt averile şi plăcerile. Iubim mai mult cele lumeşti decât cele sufleteşti; iubim mai mult lumea decât pe Domnul. Evanghelia ne pune şi pe noi neincetat la hotarul mântuirii sufleteşti, dar vai, cât de puțini pot trece acest hotar, pentrucă oamenii iubesc mai mult lumea decât pe Domnul şi sufletul lor.
A fi un creştin adevărat înseamnă a trãi o viată predată cu totul Domnului. A fi un creştin adevărat inseamnă a merge pe urmele Domnului orice ar fi ,,să perdem” şi orice ar fi să ni se întâmple. A fi un creştin adevèrat inseamnă ca toată comoara noastra, toată dragostea şi bucuria noastră să fie scumpul nostru Mântuitor. A fi un creştin adevărat înseamnă să-l ai pe Domnul de Stapân si Poruncitor in casa ta şi viata ta. Să i dai Lui cheile dela toate încăperile tale: dela casă, dela cămară, dela pod, dela podrum, deia inimă, dela lada cu bani etc.
Tînărul din evanghelie îi dăduse Domnului toate cheile dar când a venit rândul să dea şi cheia dela bani şi avuții – de asta nu s’a îndurat. S’a depărtat întristat, căci era bogat foarte”
De sigur tot aşa s’ar întârmpla – tot aşa se întâmplă – şiazi când Domnul cere cheile noastre. Unii dau bucuros unele chei, dar de altele nu se îndură. Ar da unii bucuros şi cheile dela anumite plăceri. Eu m’aș scrie în Oastea Domnului
– zicea, un om – dacă mi-ați lăsa pipa si femeile.
Oh! în ce minciună mare trăesc cei mai mulți creştini de azi. Işi închipue oamenii că pot dobândi mântuirea cu paza unor porunci şi lăsarea de unele răutați. Creştinismul de azi şi creştinii de azi sunt acurat în oglinda evangheliei de Duminecă. Până e vorba de anumite „datorii”, porunci” şi sfaturi” totui merge bine, dar când lucrul ajunge la predare, la o viată predată cu totul Domnului – oamenii se despara întristați ca și tînărul din evanghelie.
Du-te într-un sat şi vorbeşte poporului despre ,datorile” lor de creştini, despre ,.ținerea poruncilor” şi alte .sfaturi morale” – totul merge bine oamenii te ascultă cu drag. Dar când le spui că trebue să o rupă cu cârciumele, cu jocurile, cu petrecerile şi alte răutăți şi plăceri lumesti; când ii chemi să intre în Oastea Domnului, să trăiască o viața cu Domnul se întristează îndată şi te părăsesc (ba încă te şi batjocoresc). Totul merge bine până le dai oamenilor sfaturi morale”, dar îndată ce-i chemi să plece pe mele Domnului s’a gatat. Vai ce lucru grozav este acesta!
Creştinii de azi caută mântuirea in afară de Hristos; în afară de o, viatà trăita cu El, dar mântuirea se poate afla numai in o viată trăită cu El şi predată cu totul Lui.Socrates şi darurile. Despre filozoful Socrates se spune cã odata, la ziua numelui său învățăceii și admiratorii lui i-au adus fel de fei de daruri scumpe. Pe urmă a venit un sărac şi a zis: îavățătorule, eu n’am avut daruri să-ți aduc; eu n’am avut altceva să-ți aduc decât pe mine însumi! dispune de mine cum voeşti
Acesta-i darul meu cel mai scump – a zis atunci Socrates.
Acesta este, fratele meu şi darul cel mai scump pe care-l iubeşie şi pe care-l aşteaptă scumpul nostru Învătator şi Mântuitor: o viață predată Lui, o viață trăită cu El şi pusă cu toul in siujba Lui.
O predare. Oastea Domnului a reuşit să predea Domnului multe suflete şi vieti. Ia Lumina Satelor din anul 1927 s’a publicat următoarea preafrumoasă predare: Rog pe bunul Dumnezeu sa-mi fie Tata, pe Isus îl rog să mi fie Stăpân și Mântuitor, pe Duhul sfânt Cârmuitor, Biblia şi Biserica să-mi fie Călauza vieți mele, copiii lui Dumnezeu sã-mi fie prietenii mei… må predau cu totul Domnului, să se foloseasca El de mine cum va afla de bine. Am făcut aceasta făgăduinta din voie slobodă. Dumnezeu să-mi dea dar şi ajutor sa o pot tinea.”
Ce voi să fac să moştenesc viata de veci?” – a întrebat tînărul din Evanghelie. Să vii după Mine – ia raspuns Domnul.
Tot aşa ne-ar raspunde şi nouă dacă l-am întreba: Doamne. ce trebue să facem ca să moștenim viața de veci? să veniți după Mine… să trăiți o viața predatà şi închinata Mie…
Ce mă numiți bun ?”
Fară această predare, creştinismul nostru n’ajunge nimic. .Ce mă numeşti bun? şi nu vrei să vii dupa Mine i-a zis Isus tînărului din evangheiie. Tot aşa ne-ar putea zice şi nouă:
  Ce mă numiți Bun
– şi nu mă iubiti.
Ce mă numiți Învățător

– şi nu veniți după Mine.
Ce mă numiți Mântuitor

-și nu mă lăsați să vă mântuesc.
Ce mă numiți Stăpân
– și nu-mi slugiți Mie.
Ce m numiți Atotputernic
– şi nu vă încredeți în Mine.
Ce mă numiți Viațã
-și nu doriți Viața.
Ce ma numiti Cale

– şi nu umblați pe ea.
Ce mă numiți Înțelept

– și nu mă întrebati nimic.
Ce mă numiți Lumină
– şi iubiți îintunerecul.
Ce-mi ziceți Mie Doamne, și nu faceti voia Mea
În această icoană grozavă şi dureroasă trăește creştinătatea de azi şi creştinii de azi.
Isuse, scumpul nostru Mântuitor, ajută-ne să traim o viață cu Tine, o viață predată Ție, o viață pusă cu totul în slujba Ta
Amin.

Lumina Satelor Nr,48 Noiembrie 1929

 

Recomandate