Evanghelia in Dumineca orbului.
Si trecând Iisus a väzut un orb din naştere şi l-au întrebat invätăceii: Cine a păcătuit, acesta ori părinții sai de s’a nascut orb? Iisus le răspunde: Nici el nici parinții, ci pentruca să se arate lucrurile lui Dumnezeu in el… Cât timp sunt in lume, lumină sunt lumii.Apoi a scuipat jos a fäcut tină, a uns ochii orbului şi la trimis sa se spele în scăldatoarea Siloamului.
Și s’a întors väzând.
Toți s’au mirat de această minune: Vecinii, trecatorii şi sfatul carturarilor şi al fariseilor. Aceștia nu s’au putut bucura de fericirea vindecatului ci au cercetat să afle doftorul şi sa-l pedepsească fiindcă a savårşit minunea in zi de Sâmbată. Chemat înaintea adunării orbul vindecat a marturisit că doftorul sàu e dela Dumnezeu şi pentru această marturisire e dat afară şi batjocorit.
Doria să-l intâlnească pe binefäcătorul său, şi Isus il află intr’o zi la biserică.
Aici i se descopere iar acesta se închinà lui Isus.

Cel dintaiu cuvânt al lui Dumnezeu a fost: Să fie lumină!
Şi Inainte de a se zidi lumea, s’a făcut lumina, fără de care în zadar ar fi intocmirile şi bogațile lumii, căci toată slava lor dela lumini atârnă.
Lumina e haina în care se îmbracă Dumaezeu.
Fără lumină n’ar putea traii nici plantä nici vietate, cu atât mai putin omul.
Intunerecul e sălaşul mortii; Intunerecul inghite şi nimiceste vieața.
Lumina şi Intunerecul nu se împacă Dar în om se întâlneac şi se iau la luptă, Cu cât se sălăşlueste în om mai multă lumină, cu atât strălucește şi trăește mai mult. Omul are mai multe organe pentru lumină.
Unul este ochiul, care se desfătează de frumusețea naturii, iar noaptea de podoaba cerului instelat, care e icoana raiului unde este lăcaşul cel veşnic al dreptilor.
Şi sunt oameni cari din naştere trătsc într‘o veşnică noapte şi sunt printre ființele cele mai nenorocite din lume.
Nimenea nu poate vindeca pe orbii din naştere, peste ai caror ochi, Dumnezeu a pus pecetea intunerecului.
Insă Iisus Hristos, care e lumina lumi a rupt aceste peceți de pe ochii orbului din naştere din evanghelia de azi, ca sa şi cunoască calea pe care umbiă.
Dar omul nu are lipsă numai de lumina cea fizică, ca toate vietățile şi toate cele ce cresc din pămånt.
Sunt multi cari văd şi sunt orbi, cărora le lipseşte lumina Evangheliel, care ne ajută să descoperim lucrurile cari nu se trec ci veşnice ramân şi slujesc naturii noasire cei nemuritoare.
Duhul Sfânt ne dărueşte lumina sufietului şi ne deschide ochii cei lăuntrici ca să vedem slava Domnului in infățişarea Fiului său, ca să putem osibi păcatele, în toate urâtele ei colori şi să ne alipim de Iisus. Ceice traesc in, lumina Evangheliei sunt sfeşnice de iubire, bucurie, pace, rabdare, bunătate, inimă bună, credintä (Galateu V, 22). lar unde acestea lipsesc, stăpâneşte: necurătia, lăcomia, zavistia, desbinarea, pisma, beția şi destrăbălarea (Galateu V, 20); acolo vermueşte păcatul şi orblrea.
Ce icoană înfiorătoare ar da un sat, un tinut, o țară de orbi, cari nu-şi văd calea?
Şi sunt locuri unde oamenii oarbecă pentrucă n’au lumina Evangheliei în ei şi îa jurul lor, în vorbe, în fapte, în gånduri şi in simțri.
Gândeşte-te, creştine, nu eşti şi tu dintre aceia cari inmuitesc ceata orbilor, cu veşnica noapte a păcatului neispăşit, a întunericului mintii părăginite, cu picioarele streine de calea adevărului, cu urechile ce nu ascultă glasul lui Iisus. lar dacă
eşti aici, ieşi până ce mai e zi şi n’a sosit încă noaptea morții!

Lumina Satelor Nr.18 13mai1923

Recomandate