Când îţi trebuie, toamna, poame, scuturi pomul. Dacă pomul nu îngăduie la prima scuturătură, îl scuturi a doua oară mai tare şi îl scuturi şi a treia oară şi mai tare, până când cedează şi cad poamele.
Februarie… un alt februarie care caută să vorbească fiecăruia dintre noi, dar astăzi, mai mult ca oricând, mie.
11 Februarie.
Vântul de afară s-a potolit şi peste noaptea ce se apropie se aşterne liniştea care cheamă la citire, la meditaţie, dar, ca niciodată, cheamă de undeva „de Dincolo”.
Aş vrea să vorbesc cu mulţi pentru a auzi o şoaptă, pentru a simţi o mişcare, dar las unul câte unul şi gândul se îndreapta câtre Parintele Iosif.
Aş vrea să stau de vorbă cu el, în liniştea acestei nopţi aş asculta ce spune.
Închid ochii şi parcă de pe un pat, cineva mă priveşte, vrea să vorbească dar, glasul stins, abia se aude. Ceva mă împinge spre acel pat, de unde o „mână albă” îmi face semn să mă apropii.
Doi ochi senini mă privesc ca două stele vrând să spună ceva. Mă apropii mai mult… „E trimisul lui Dumnezeu…
Părintele Iosif Trifa”.
Acelaşi februarie, acelaşi tablou, acelaşi fior ca acum 81 de ani.
Imi vine in minte aceeasi intrebare ca a fratelui Traian:
„cum vă simţiţi Părinte?”
„Acum mă simt ceva mai bine…”
– Părinte, eu aş dori să-mi vorbiţi mereu…
Glasul îi era profund profetic:
– Dumnezeu a trimis Bisericii noastre şi poporului nostru Lucrarea unică şi vădit cerească a Oastei… Poporul a îmbrăţişat-o cu drag, dar mai-marii au respins-o de la început.
… După mine va veni rândul vostru! Mie în curând nu-mi vor mai putea face nimic, dar pe voi vă vor urmări şi vă vor prigoni fără cruţare din cetate în cetate, ca să se împlinească tot ce este scris… Dar voi să nu vă temeţi. Nici să vă lepădaţi de Domnul şi de Lucrarea Lui, care de la început a fost rânduită la suferinţe şi la necazuri, precum a fost şi Domnul nostru în lumea aceasta. Să ştiţi că Domnul, Care a fost cu mine, va fi şi cu voi. Acela care ne-a dat nouă până acum atătea bucurii şi biruinţe în necazuri vă va da şi vouă, mai departe, biruinţă. Căci El este Acelaşi şi El veşnic este Biruitor. Aduceţi-vă aminte de tot ce v-am spus şi v-am scris: cu ochii ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, la Iisus Biruitorul. Cu El fiţi siguri că Lucrarea Oastei Lui va birui. Chiar dacă noi va trebui să cădem rând pe rând… Să muriţi crezând în Biruinţa lui Hristos, aşa cum sunt gata şi cum am fost gata şi eu totdeauna să mor crezând în El!…
Să păstraţi toate întocmai cum vi le-am spus. Eu n-am spus nimic de la mine, ci în toate am ascultat numai de glasul şi de Duhul Domnului… M-am străduit să vă dau nu numai cuvântul lui Dumnezeu, ci şi o pildă cum să-l urmaţi. Să călcaţi după Domnul pe urmele mele. Ca, pe urmă, să ne întâlnim mai fericiţi, la sfârşitul luptei noastre, lângă Domnul, în Canaanul Său Ceresc…
…Oricât aţi avea de suferit, să nu-L trădaţi pe Dulcele nostru Mântuitor, Iisus Biruitorul. Să nu trădaţi Cauza Evangheliei şi a Bisericii vii, să nu trădaţi voluntariatul Oastei, nici pe părintele vostru în Hristos.
Va veni vremea când Dumnezeu şi Adevărul ne vor face dreptate şi nouă…
Să aveţi neîncetat ochii ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, la Iisus cel Răstignit.
ISTORIA UNEI JERTFE, VOL II
TRAIAN DORZ
„Noi rămânem să ne ducem încă lupta mai departe,
să purtăm şi noi solia, ca şi tine, pân-la moarte.
Dar, oricum ne-ar fi şi drumul şi răsplata de la lume,
vrem, ca tine, pân-la moarte, Jertfa Crucii să ne-ndrume,
vrem Iisus Biruitorul să ne fie Steag şi Soare,
lumea-ntreagă să-I privească Faţa Lui strălucitoare,
lumea-ntreagă să-I audă a iertării Lui vestire –
asta-i ţinta vieţii noastre, până la a ei sfinţire.”
NEIUTAT PĂRINTE IOSIF
– 12 Februarie 1938 –
Traian Dorz
