Faptele Apostolilor 16, 31.

Vrăşmaşii „Oştii Domnului“.

        Dăm în continuare ceeace spune preaiubitul nostru apărător, I. P. Cuv. Sa arhimandritul I. Scriban, în ziarul »Epoca«, privitor la hulele »Glasului« din Bucovina. Pe ce temeiu — se întreabă păr. Scriban — îşi ia îndrăzneală »Glasul Bucovinei« să biciuiască pe unul care luptă împotriva beţiei cu izbânzi, ca nimeni altul?

       Ori o fi redacţia »Glasului« împănată cu beţivi şi nu le e pe plac să fie pe lume vre-o înjghebare care desfiinţează patima lor?       Noi nu vedem temeiurile, iar ce vedem sunt bâiguieli fără temei. Să stăm însă de vorbă şi despre ele.

 

       Răspunzând Părintelui Puiul, (misionarul Bucovinei care a încercat să ne apere, răspunzând »Glasului«), »Glasul« spune că e de prisos să se mai ridice cineva la o luptă împotriva beţiei, fiindcă această luptă e dusă cu destulă putere de alţii, lată însăşi cuvintele ziarului: »Lupta contra beţiei; sudalmelor, jocului de cărţi, vrăjmăşiei, hoţiei şi contra altor patimi omeneşti, o duce cu succes de mii de ani preoţimea ortodoxă, şi pentru combaterea acestor rele nu era de loc nevoie ca părintele Trifa, să-şi creeze o »oaste«. In lupta contra relelor suntem cu toţii ostaşi ai Domnului ca fii credincioşi ai sfintei noastre biserici, fără să ne înregimentăm în oastea părintelui Trifa«.

       Câte vorbe atâtea minciuni.

       Că preoţimea luptă de mii de ani împotriva beţiei, nu e adevărat. Luptă unii preoţi, dar preoţimea nu. De ar lupta cu toţii, n’ar mai fi beţie, cum nu e în Suedia, unde a desfiinţat-o Preotul Vizelgren.

       Lucrarea preoţilor nu e una şi aceeaşi dela începutul creştinismului până acum. Când e mai tare, când mai slabă. Problemele sunt când unele, când altele. De aceia e o copilărie a vorbi de lupta împotriva beţiei ca de un punct de programă care ar fi stat înaintea preoţimii ortodoxe viu şi neschimbat şi neuitat dela începutul ei până acum. Aceasta e o chestiune nouă şi nu de mii de ani. Noi acum pregătim preoţimea pentru aceasta, iar păr. Trifa este tocmai unul din preoţii care s’a înhămat la aceasta şi duce lupta mai viu.

       De aceia este de toată nevoia ca tot mai mulţi să se ridice Ia această luptă şi să primim cu braţele deschise pe cei ce se pornesc la aceasta, mai cu seamă că lupta este mai slabă acum ca anul trecut şi ca acum doi ani.

       Că toţi creştinii sunt ostaşi ai Domnului în lupta împotriva beţiei şi altor rele, iar nu e adevărat. Dovadă sunt domnii dela »Glasul Bucovinei«, care împedică pe un frate al lor, păr. Trifa, de a duce steagul acestei lupte, ba-l şi bârfesc.

       Ostaşi sunteţi voi? Mai îndrăzniţi să puneţi pe fruntea voastră acest cuvânt?

       Deci domnii dela »Glasul« au spuză în ochi şi mai îndrăznesc să vorbească?

       Apoi să vorbească, dacă le dă mâna. Să vorbească până la capăt în această chestiune, şi noi le-om ţinea bună tovărăşie.

       Dorim ducerea înainte a acestei discuţiuni, pentru ca lumea să vadă de partea cui e dreptatea şi cine greşeşte în această luptă.

Arhim. Scriban.

Articol preluat din ziarul Oastea Domnului 1931 Nr. 48 Pag. 1