Sunt Eu numai un Dumnezeu deaproape, zice Domnul, şi nu sunt Eu şi un Dumnezeu de departe? Ieremia c. 23, v. 23.
Puterea credinţei
«Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?» (Matei 14, 31).
Chipul de mai sus arată o întâmplare din vieaţa apostolilor. O furtună cuprinsese corabia în care călătoriau apostolii, când deodată pe la miezul nopţii l-au văzut pe Isus umblând peste valuri şi apostolii de frică au strigat, «zicând că nălucă este», «Dar Isus îndată au grăit lor zicănd: nu vă temeţi, eu sunt. Atunci Petru răspunzând a zis: de eşti tu, porunceşte-mi să vin la tine pe apă. Iar el i-au zis: vino.
Şi pogorându-se Petru din corabie, umbla pe aoă ca să meargă la Isus. Iar văzând vântul tare, s’a înfricoşat şi începând a se afunda, a strigat grăind: «Doamne milueşte-mă». Şi îndată Isus tinzând mâna, l-a apucat pe dânsul şi i-au zis lui: puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit»?.. (Matei 14, 24—31).
Iată vedeţi, până ce a avut credinţă» apostolul Petru a mers pe valurile mării ca pe uscat, dar îndată ce a început a se îndoi, a Început şi a se cufunda. Asta înseamnă, cetitorule, că orice valuri s’ar ridica în marea acestei vieţi, tu le poţi trece şi poţi trece peste ele până când ai o credinţă tare, dar te afunzi îndată ce începe a slăbi credinţa ta. Cetitorule 1 Uită-te înainte. Hristos stă şi înaintea ta ca înaintea lui Petru şi te chiamă si mergi la El, trecând peste valurile acestei vieţi. Uitâ-te la El neîncetat, uită-te cu credinţă tare şi nu te teme. Orice valuri şi orice vânturi de ispite şi patimi şi năcazuri s’ar ridica împotriva ta, tu nu te «înfricoşa». Mântuitorul Hristos este lângă tine, îţi Întinde mâna, te ajută până când 11 cauţi prin credinţă şi mergi Înainte după El.
Mântuitorul Hristos şi cu alte prilegiuri a arătat pe tot locul puterea credinţei. < Totul este cu putinţă celui ce crede* zicea Isus (Marcu 9, 23). <Nu te teme, crede numai» (Marcu 5, ?6)… <De veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi zice şi muntelui mută-ie şi se va muta» (Mateiu 21, 21)… «Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace»… (Marcu 5, 34). Această credinţă şi astăzi face minuni. Şi astăzi «toate sunt cu putinţă celui ce crede». Credinţa cea tare şi astăzi tămâdueşte bolnavi şi mută munţi. De câteori se întâmplă că doftorii spun de atare bolnav că va muri, şi cel bolnav nu moare, ci se tămădueşte prin credinţă. De câteori vieaţa ridică în faţa noastră munţi întregi de năcazuri, prime jdii şi greutăţi, şi numai credinţa li mută din calea noastră.
Dar nu orice credinţă poate face aceste minuni, ci numai credinţa cea vie, cea tare, cea încrezătoare, cea ascultătoare şi roditoare. Credinţa cea vie trebue să te pună în legătură zilnică şl neîncetată cu Mântuitorul, cea încrezătoare trebue să-ţi dea încredere că jertfa lui Isus te-a iertat, te a scăpat şi mântuit. Credinţa cea ascultătoare trebue să te pună in slujba lui Hristos. Să trăeşti pentru El şi să fi stăpânit de el. Credinţa cea roditoare trebue si facă din tine pomul cei roditor de roadele faptelor bune.
Cetitorule 1 Începutul mântuirii tale este credinţa. Strigă şi tu cu bo’nava din evanghelie: «crez Doamne, ajută necredinţa mele».
Articol din «Lumina Satelor» 1923 Nr.14, psag.3
