Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte. Facere c. 31, 13.

„Te rog nu sudui pe tata!“

       Pe tren, un om înjura grozav de cele sfinte. Un ostaş din Oastea Domnului se apropie de el zicându-i: «te rog nu mai sudui pe tata!» «Eu n’am nimic cu tata d-tale — răspunse suduitorul — nici pe dumneata nu te cunosc, necum pe tata dumitale».
       «ßa da — răspunse ostaşul — tu sudui mai mult decât pe tata… tu înjuri pe Tatăl meu cel din cer… tu vatemi ceeace am eu mai scump: pe Tatăl meu cel ceresc… te rog să nu mai faci acest lucru… dacă d-ta nu crezi în Dumnezeu, atunci te rog să nu mai foloseşti de loc numele Lui căci prin asta ne vatemi pe noi cari credem în El…
       Suduitorul râmase ruşinat şi încetă cu sudalmele.
       Pe suduitori ar trebui noi înşine — şi o lege aspră — să-i oprim de a vătăma pe Tatăl nostru cel ceresc prin sudalmele lor cele spurcate.
Calendarul Lumina Satelor 1929 pag. 60