Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: „Tu eşti Dumnezeul meul“ Ps. c. 31, v. 14.
„Nu mă plângeţi pe Mine, ci vă plângeţi pe voi“. . .
„Şi mergea după El (spre Golgota) mulţime multă de norod şi de femei, care plângeau. Şi întorcându-se către ele Isus a zis: ficele Ierusalimului, nu mă plânge-ți pe Mine, ci vă plângeţi pe voi“… (Luca 23, 28).
Aşa ne zice şi nouă Mântuitorul: «nu mă plângeţi pe Mine, creştinilor, ci vă plângeţi pe voi şi păcatele voastre». Aceasta este taina cea mare a patimilor Mântuitorului să-ţi dai seams că pe Isus Hristos l-au răstignit păcatele tale şi ale mele. Atât de mare a fost greşala mea şi a ta încât însuşi Isus Hristos a trebuit să moară pentru iertarea mea şi a ta. Această înfricoşată judecată trebuie să trezească în noi o ură cumplită faţă de păcate şi să ne învieze Ia o viaţi nouă. Altcum în zadar te cutremuri când auzi înfricoşatele patimi, că şi pământul şi petrele s’au cutremurat, ba şi evrei şi întreg Ierusalimul s’au cutremurat de înfricoşatele patimi, dar nu s’au îndreptat.
Pe Isus nici batjocorile, nici palmele, nici vânzarea lui Iuda, nici hulele şi crucea nu I’au durut așa de mult ca ştiinţa (că Dumnezeu era înainte ştiutor) că oamenii il vor batjocori din nou cu păcatile lor după ce a murit odată pentru ei.
Articol din Lumina Satelor 1925 Nr.16 pag.4
