Iată, Eu sânt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea? Ieremia c. 32, v. 27.

«Lenea»

    „Până când vei dormi, o leneşule, sărăcia vine peste tine ca un hoţ şi lipsa ca un haiduc înarmat“. (Pildele lui Solomon 6, 9—11.)
       Foarte nimerit zice Scriptura despre omul cel leneş că sărăcia vine peste el ca un hoţ şi lipsa ca un haiduc înarmat, căci cu adevărat casa şi gospodăria omului leneş gândeşti că-i prădată de hoţi şi tâlhari. Dărănate-s (dezordonate) hainele pe omul cel leneş, dărămată-i (dezordonate) curtea, casa şi muietorile lui. 

Garduri stricate, unelte împrăştiate, pomi ciungăriţi şi nerânduială în toate părţile poţi vedea la casa şi gospodăria unui leneş, precum zice şi Scriptura: «Trecut-am pe lângă ogorul unui om leneş şi era numai spini, acoperit de mărăcini şi zidul de peatră era prăbuşit» (Pilde Solomon 24, 30). Şi pe lângă acestea, lenea este şi un păcat. Toate Scripturile ne îndeamnă la muncă. Munca i s’a dat strămoşului Adam, şi prin el nouă, ca un fel de Testament când Dumnezeu a zis: «Spini şi pălămidă va răsări ţie pământul şi în sudoarea feţii tale vei mânca pâinea ta» (Facere 3, 18). Mântuitorul însuşi a crescut în casa de lucru a lemnarului Iosif şi toţi apostolii aveau o meserie oareşi careva.
       Unii — cei mai mulţi — erau pescari. Apostolul Pavel era ; împletitor de corturi, adecă împletea corturi ca să-şi câştige traiul vieţii şi scria Tesalonicenilor: «dacă nu voeşte cineva să lucre, nici să nu mănânce» (II Tesaloniceni 2, 10). Toată făptura este zidită de Dumnezeu spre muncă. «Mergi la furnică, o leneşule— zice Scriptura — uităte cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te, sau mergi la albină şi vei cunoaşte cât este de lucrătoare şi cât de curat lucru face… până când, o leneşule, zaci şi când te vei scula din somn?» (Pilde Solomon 6 ,6 —9). Şi pe lângă Scripturi, noi Românii să luăm pildă de hărnicie şi dela străini. Uitaţi-vă în curtea şi gospodăria unui Neamţ şi vedeţi câtă muncă, orânduială şi cumpeneală este acolo. Una din scăderile noastre ca neam este tocmai lenea, trândăvia şi scăderea asta încă-i o pricină că nu putem da înainte. Neamurile cele învăţate din lume ne-au întrecut nu numai cu învăţătura, ci şi cu hărnicia. Şi asta-i una din pricinile că noi suntem săraci în ţara bogată iar alte neamuri sunt bogate în ţara lor săracă… prin hărnicie.
       Dar pe lângă aceste, munca aduce omului şi mari şi nepreţuite foloase sufleteşti. Munca curăţeşte şi înviorează trupul şi sufletul omului. În schimb, lenea roade ca o rugină trupul şi sufletul omului.
       E cunoscută păţania unui fer de plug care n’a vrut să mai taie pământul, ci s’a pus la hodină în cămară, dar în cămară l-a ros rugina de s’a ales nimica de el. Tot aşa e şi păţania părăului care şi-a zis: «ce să mai alerg eu peste atâtea petri şi văgăune?», «hai să stau pe loc» şi a stat pe loc, dar stând pe loc, i s’au stricat apele şi s’a făcut din părăul cu apă limpede o baltă urât mirositoare şi plină de broaşte.
       Tot aşa lenea face şi din viaţa omului o baltă stricată ce se umple cu broaştele şi şerpii scârboaselor patimi şi pofte rele.
       De omul cel leneş se apropie nu numai sărăcia şi lipsa ca doi tâlhari, ci se apropie şi diavolul cu patimile şi ispitele lui. «Roagă-te şi lucră» ziceau strămoşii noştri şi de cel ce se roagă şi lucră nu se poate apropia satana. Dar lenea şi trândăvia sunt cuibul cel cald în care satana îşi aşează patimile şi ispitele lui. Unde i lene şi trândăvie mai multă, acolo sunt şi purtările mai stricate. La oraşe lumea e mai stricată fiindcă la oraşe trăesc cei mai mulţi trântori cari n’au altă credinţă decât pântecele şi poftele. Şi la sate, iarna răsună crâşmele şi păcatele mai tare ca vara din pricina că oamenii n’au de lucru.
       Creştinilor! Lenea-i dăscăliţa dracului, precum zice Scriptura cu «multe răutăţi a învăţat pe oameni lenea» (Înţeleptul Sirah 33,32). Feriţi-vă de ea!
I. Trifa.
Articol din «Lumina Satelor» 1925 Nr.18, psag.4