Cine este Dumnezeu, afară de Domnul, Cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru? Ps. c. 18, v. 31.

„Şi le-a zis lor Pilat: iată Omul“. . . ( e v .ioan 19, 5).

       „Deci a ieşit afară Pilat și a zis lor: iată aduc vouă afară pe El, ca să cunoaşte-ţi că într-u Dânsul nici o vină nu aflu“ (loan 19, 4), „ci este vouă datină să vă slobozesc pe unul la Paşti; deci voiţi să vă slobod pe acesta sau pe Varava. Strigat-au toţi: nu pe acesta, ci pe, Varava şi Varava era tâlharu” (loan 18, 39, 40).
       Un «om» stă de judecată în faţa poporului şi poporul cere moartea Iui. Dar ce rău a făcut acest om? A vindecat pe cei bolnavi, a săturat pe cei flămânzi, a predicat iubirea, pacea şi dreptatea. Însuşi Pilat spunea că nici o vină nu află în el. O ce cumplită răsplată şi ce strâmbă judecată. Scapă un ucigaş şi se judecă un binefăcător. Şi, vai, această judecată se face şi azi. «Omul» stă şi azi în faţa popoarelor şi cu el stă şi întrebarea Iui Pilat, «pe cine voiţi, pe Isus sau pe Varava?» Nu ne trebue pe Isus, ci pe Varava… Nu ne trebue viaţa, ci moartea… aşa răspund şi oamenii de azi. Daspre Varava ştiau Iudeii că va omorâ mai departe şi totuşi pe el I-au aIes, aşa şi oamenii de azi aleg plăcerile şi păcatele cele de suflet ucigătoare.  Tu cetitorule pe care alegi??
Articol din Lumina Satelor 1925 Nr.16 pag.4

Cam trebua să plâagam patimila Mântuitorului

       Plângi şi tu, dragă cititorule citind şi auzind despre patimile Mâtuitorului? Ia seama ca plânsul şi lacrimile tale să fie de suflet mântuitoare. Patimile şi moartea Mântuitorului nu trebue să le plângi numai din milă ca şi cum ai plânge chinurile unui om, ci trebue să le plângi dându-ţi seama că pentru tine şi păcatele tale, pentru iertarea ta şi mântuirea ta a suferit Fiul Iui Dumnezeu înfricoşate patimi, moarte şi îngropare.
       «Eu plâng când mă gândesc că unii creştini abia apucă să învie Domnul pentruca să-l răstigaească din nou» (Evrei 3 10) cu păcatele şi fărădelegile lor. Da, da, iubite cititorule, aşa fac toţi acei creştini cari işi lasă pe vremea postului năravurile rele (beţia, băutura, sudalma, desfrânarea etc.), dar abia apucă să treacă postu! şi ziua prima de Paşti, pentruca să se «deslege» iar. Eu plâng când mă gândesc la cuvintele apostolului Pavel ce zice că «Împreună cu El trebue să murim şi noi față de păcat şi să ne Îngropăm cu El ca să umblăm întru înoirea vieţii şi să înviem la o viaţă nouă» (Romani 6, 2 —4), dar noi trecem prin sfintele patimi fără nici o schimbare sufletească. Ne cutremurăm o clipă, dar viata nu ne-o schimbăm, înmuiem cu lacrimi batistele noastre, nu însă şi inimile… Dându-ne seama despre acestea, cu amar să plângem şi noi grăind: «Murind de voie şi îngropându-Te, izvor al vieţii, Isuse al meu: m’ai înviat pe mine cel mort pentru neascultarea cea amară», «închinându-mă Patimilor Tale, land îngroparea Ta, măresc Puterea Ta, iubitorula de oameni, că prin ele m’ai deslegat de patimile cele făcătoare de stricăciune» (din cântările bisericeşti).
Articol din Lumina Satelor 1925 Nr.16 pag.5