Eu vă voiu fi Tată, şi voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic. II Cor. c. 6, v. 18.
Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Efes. c. 3, v. 6.
Stătea în căruţă cu sacul în spate.
Ascultă, omul lui Dumnezeu! Fi bun ia-mă în căruţă căci uite duc în spate sacul ăsta din greu încărcat.
Bucuros, dar uite şi căruţa mea e din greu încărcată… dar, fie, uite aici în colţ un locşor… suie-te!
Plecând cu căruţa, la un restimp căruţaşul observă cu mirare că cel suit stă cu sacul în spate.
Ce faci omule? Pune sacul jos! Ce stai cu el în spate?
Păi, spuneai că duci greu în căruţă şi eu credeam să ţin sacul în spate să nu fiu prea greu.
La ţară, am auzit această snoavă. De va fi adevărată sau ba, nu ştiu. Ştiu însă că în cele sufleteşti mulţi creştini sunt la fel cu cel ce sta în căruţă cu greutatea în spate. Nu îşi ştiu arunca sarcina păcatelor la picioarele Crucii Celui restignit şi înviat pentru noi şi mântuirea noastră.
De când eram preot la ţară îmi aduc aminte că venise la mine un creştin cu o greutate sufletească pe care o dusese la 9 duhovnici. Şi probabil şi dela mine, a plecat tot cu ea în spate!
(Luată din şcoala Duminecală a Oastei Domnului din Sibiu).
Articol din Oastea Domnului 1930 Nr.17 pag.3
