Cuvântul Domnului este adevărat, şi ţoale lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie, Ps. c.33, v.4.

MAMA

      Mama mea a murit când eram copilaş de 6 ani. Par’că şi acum o văd cum în ziua cea din urmă a vieţii sale, m’a chemat la pieptul ei de mamă şi sărutându-mă pentru cea din urmă oară, mi a dat şi mi-a lăsat ca amintire şi moştenire o carte veche legată în table de lemn. M ai târziu am aflat că mama îmi lăsase Psaltirea ei şi multă vreme n-am înţeles darul şi moştenirea mamei. Ba dupăce m’am dus la şcoală în oraş şi m’am făcut domnişor, îmi era şi ruşine de această carte veche şi am aşezat-o de desuptul cărţilor mele ca să n-o vază nime.
        Astăzi însă altcum: inteleg  pe mama şi darul ei. Scumpa mea mamă era frământată de grija sufletului meu. Simţia că trebuie să-şi închidă aripile ei sufleteşti de mamă şi mult se va fi frământat până-şi va fi zis «să-i las Psaltirea micuţului meu casă-l îndrepte când va fi mare pe căile Domnului» . Astăzi înţeleg deplin ce moştenire scumpă mi-a lăsat mama: credinţa. Psaltirea mamei am scos-o acum de desuptul cărţilor mele şi am pus o deasupra în fruntea lor, dându-mi seama că toate cărţile şi toată învăţătura mea n’ajung o ciapă degerată dacă pe lângă ele n’aş avea şi credinţa în Dumnezeu.
        În ceara cea caldă a inimii mele, mama a apăsat slovele credinţii. Acum tu mamă dragă şi sfântă, dormi în pace! Psaltirea ta m’a îndreptat în căile Domnului şi slovele credinţii s’au întărit pentru totdeauna în inima mea.
        Părinţilor! Un ogor ce aşteaptă sămănatul şi sămânţa este sufletul copilaşilor vostri. Voi sunteţi răspunzători înaintea lui Dumnezeu despre ce fel de sămânţă sămănaţi în ogorul sufletesc al copiilor voştri. O ceară caldă este sufletul copiilor voştri. Voi aveţi răspunderea sufletească despre ce fel de slove şi ce fel de tipar apăsaţi în această ceară. Copiii voştri sunt pomişorii cei tineri. Grija voastră face din ei pomi roditori, iar negrija pomi uscaţi şi sălbateci.
        În casa ta, tu tată şi mamă trebue să fi ceeace este preotul în biserică şi dascălul în şcoală. Fără voi şi ajutorul vostru, nici preotul, nici dascălul nu poate face nimic. În căsuţa voastră este începutul îndreptării omului şi cea dintâi răspundere sufletească pentru această îndreptare pe voi vă apasă. 

Articol preluat din Lumina Satelor 1923  nr.9  pag.1