Cîntarea Mariei – 2
– Luca 1, 52-55 –
Da, Domnul pe cei mari din scaunele lor lovindu-i i-a-ntors în uitare și-n marea Sa milă, smeriților Săi cinstire le-a dat și nălțare. Să fie slăvit El, Cel care-nalță pe cel umilit, El, Cel ce smerește pe cel înălțat să fie lăudat și binecuvîntat! El satură pururi pe cei flămînziți cu tot ce mai bun este-n țară și scoate pe-avuții cei nelegiuiți cu mîinile goale afară. Da, Domnul cu milă a dat ajutor la robul Său umil, Israel, adusu-Și-a Domnul aminte c-a spus de-ai Săi că Se va îndura El. Precum a promis la ai noștri părinți cînd vremea-ndurării-o să vie, strămoșului nostru Avraam, pînă-n veac și toată a lui seminție.Amin. Fr. Traian Dorz - Minune și Taină
https://www.poeziitraiandorz.ro/4748-Cintarea-Mariei-2