A RĂMAS PE MASĂ
Gigi Gîrneață
A rămas pe masă pâinea cea sfințită
Cu paharu-n care, vin a pus Iisus,
Taina cea de veacuri, neîmpărtășită,
Când cu ucenicii-n Ghetsimani s-a dus.
Pentru-ntâia oară i-a rugat cu lacrimi
Să-L mai însoșească-n ceasul cel amar,
Căci de-o să înceapă ale Sale patimi
Orice mijlocire fi-va în zadar.
Lacrima visării le vibra pe pleoape,
Cu ecoul dulce-a ultimei cântări,
În orice necazuri ei i-au fost aproape,
Mult mai mult în noaptea marii
Lui trădări. Trei au fost, aceiași care-aveau tăria
De-a fi treji la vama neagră din zenit,
Socotiți mai vrednici de-a-nfrunta urgia,
La mijloc e Petru, piatra de granit!
Din adâncuri ”lupii” s-au grăbit să vină,
Toți cu gheare negre și cu ochi de foc,
Cunoșteau prea bine locul din grădină,
Prins rămase, astfel, Mielul la mijloc.
Însă nu sosise vremea sfâșierii,
Cumpăna dreptății, Tatăl o ținea,
Cu paharul morții plin de-amarul fierii,
Care în tăcere El îl îmbia.
Crâncenă-a fost lupta, prea-ndelung suspinul,
Soții de nădejde toți au adormit,
Doar un înger, singur, i-a adus alinul,
Mila îl trimise-n ceasul mai cumplit.
Trista agonie i-a-nflorit pe frunte,
Boabe mari de sânge, lacrimi și sudori,
Picurând petale roșii și mărunte
Peste piatra care-i oglindea cărări.
Pașii de slugarnici se-auzeau pe-aproape,
Felinare-aprinse pâlpâiau prin văi,
Ca o revărsare de străine ape,
Liniștind deodată plânsu-n ochii Săi.
Buzele-i sunt gata a primi sărutul,
Mâinile-i suave se întind ca dar,
Toate-s pregătite, Sufletul și Trupul,
Pentru săvârșirea arderii pe-altar.
Mai e multă cale pân` la dezrobire
Prețul e prea mare, chinul prea-ndelung,
Să ne înveșmânte iar cu nemurire,
Trebuia s-ajungă în al morții-afund.
Abia sus pe culme totul se sfârșește,
Domnul moare singur spânzurat pe lemn,
Tatăl sfânt în ceruri loc ne pregătește,
Am scăpat cu toții de-orișice blestem.
Pe când ne-ngropasem iar nădejdea vie,
Și purtam pe suflet plânsu-ngemănat,
”Bobul” ce murise încolțea sub glie
Și-azi cântăm cu lacrimi ”DOMNUL Å-NVIAT!”
08/04/2018