Dacă duminica trecută ţarina unui om bogat a rodit mult, făcând necesară o redimensionare a silozurilor, nu la fel se întâmplă cu ţarina unui alt stăpân care a semănat şi El grâu în ţarina Sa dar a avut parte de o mare dezamăgire.La vremea roadelor a văzut că recolta Lui era compromisă.Alături de spicele grâului semănat holda era plină de neghină.(Mt.13,24-30)
Stăpânul ştie însă totul de la început !…
Semănatul se încheiase aşa că lucrătorii amintiţi (V.25) nu aveau altă sarcină de servici decât să păzească holda.Stăpânul este tolerant şi acordă nevrednicilor Săi angajaţi circumstanţe atenuante (“pe când dormeau oamenii”).Aşa face şi la Ultima Cină cu Iuda (“adevărat vă spun că unul din voi mă va vinde” Mt26,21) deşi ştia că Iuda Îl vânduse deja ! Spera încă într-o recuperare a vânzătorului.Era ,la urma urmei, ucenicul Lui…
Lucrătorii noştri reacţionează însă total diferit.Constituiţi într-un sindicat ad-hoc merg la patron să-I ceară socoteală ! “Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta ? De unde are dar neghină ?”(v.27).Cu un tupeu inimaginabil încearcă să pună la îndoială calităţile manageriale ale Stăpânului ba chiar transpare suspiciunea de acţiune împotriva intereselor “firmei” din partea Celui care trebuia să îngrijească de bunul mers al acesteia. ! Ce mai , debarcarea Stăpânului era doar o chestiune de timp ! Şi ca lovitura să fie de graţie se oferă să zmulgă neghina ceea ce  de fapt echivala cu distrugerea întregii recolte, deci falimentul sigur al Stăpânului.
Stăpânul ştie însă totul de la început !…
El ştie că are un vrăjmaş şi că acesta semănase neghina…Ceea ce Îl îndurerează însă, este că vrăjmaşul a ştiut unde să arunce neghina.Dacă” ţarina este lumea”(Mt.13,38) nu toată lumea este “pământul cel bun”(Mt.13,8), şi totuşi vrăjmaşul aruncă neghina “în mijlocul grâului”(Mt.13,25 – traducerea Bădiliţă) semn că a avut un colaborator din anturajul Stăpânului ţarinei. Pământul fusese de curând semănat firele de grâu nu răsăriseră dar vrăjmaşul a ştiut unde era grâul semănat şi la informaţia lucrătorului colaboraţionist a venit şi şi-a făcut treaba. Zelul cu care aceşti năimiţi vor să purceadă la “epurarea “ţarinei nu are decât o explicaţie : ŞTERGEREA URMELOR colaborării lor abjecte cu vrăjmaşul Stăpânului. Năimiţii nu au milă nici de recolta de grâu , înjumătăţită şi nici de Stăpânul a cărui pagubă o produseseră.Ei nu vor decât să despartă, să trieze indiferent cu ce consecinţe.Se aseamănă cu acea impostoare care îşi revendica dreptul maternal dar fără nici-o simţire pentru pruncul disputat.(1Împ.3,26). Vedem lucrul acesta în adunările Oaste Domnului de astăzi. Năimiţii, vrând să şteargă urmele trecutului lor colaboraţionist şi să elimine martorii icomozi ai imposturii lor vinovate, purced la divizarea şi dezbinarea adunărilor fără să le pese de sufletele nevinovate ce vor cădea victime colaterale ale ecarisajului lor vindicativ.
Este interesant că în tâlcuirea pe care Domnul o face la această pildă ,El nu mai aminteşte despre lucrătorii nevrednici.Este singura pildă din cele 7 ale Împărăţiei a cărei tâlcuire o cer ,în mod expres ucenicii (Mt.13,36).Oare unii dintre ei să se fi simţit vizaţi de postura lucrătorilor nevrednici ?
Este doar o primă impresie pentru că finalul tâlcuirii nu lasă loc pentru nici-un echivoc :
Secerişul va viza nu numai neghina (“cei ce săvârşesc fărădelegea”) ci şi “toate pricinile de poticnire” (Mt.13,41)….din Împărăţia Lui…

Pr.Gheorghe Gogan